agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1390 .



Umbra lui Băse. La Nana
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [grupex_2007srl ]

2013-11-11  |     | 



Mariana a lui Fanfai e la magazinul din centrul satului. Bea cafea de la dozator și trage dintr-un rest de țigară. De poalele ei se țin doi țânci. Amandoi plini de muci, la nas. Un altul, ceva mai mare, tot al ei, își face de lucru. În total, are 5. Și e văduvă de doi ani, așa că trăiește, spune ea, numai pentru copii.

La magazin, găsești cam ce nu-ți trece prin cap. Mai precis, sucuri făcute din chimicale și care se vând pentru 1,5 lei sticla de doi litri. Cafeaua Marianei e lungă, e cu lapte. Se bucură când îi spunem că ne-a trimis Băsescu să-i dăm o bere. Păi hai să-mi dai! Dar se răzgândește: Dă-mi mai bine un cico. Vânzătoarea, în vârstă, vopsită galben în cap, se bagă în vorbă. Păi suc îi trebuie ei?! Mai bine dă-i ceva de mâncare. Mariana e datoare pe caiet. Nu mult, 6 milioane. Cumpără și trăiește de la o alocație la alta. Se face coadă. Ce ne dă Băsescu? Așa că vorbim repede: Un pupic. Iar Mariana, abia trezită de cafea, se bucură. L-ar pupa, dar nu știe dacă franțuzește sau numai pe obraz. Vine și Marin, nu știm cine e, dar umple o sacoșă cu cornuri. Ia, că e de la Băsescu! Mariana se plimbă împrejurul nostru. S-a stafidit de când nu a mai pus un bărbat mâna pe ea. Nu crede că o să ajungă nevastă de președinte, n-are cum s-o ia taman pe ea Traian al nostru, mai ales că are mucoșii ăia mici, care i se țin de fuste. Dar ar avea o șansă, Dumnezeu e mare și face multe minuni, mai ales că președintele a devenit moșier chiar în satul ei. Păi și cu copiii ce fac? Iar răspunsul nostru vine de îndată: Îi dai la cămin! Numai voi să fiți fericiți... La sapă, pe moșia lui Băse, vrea să se ducă și o alta, e mai în vârstă, dar se bucură de sucul de pere, pe care-l ascunde-ntr-o sacoșă de plastic. Nu știe cât o să ceară pe ziua de muncă. Păi cât să-i cer, că e amărât... N-ai văzut, are doar un rând de case... N-are nici unde să stea, săracul. Băsescu, uite, ca vecin, o să le aducă vapoare. Vor trece vapoarele în susul uliței, imediat cum faci la dreapta. Cu ele se va plimba Trăienel al nostru. Va pune o frână și pe la magazinul din centru, dar nu ca să cumpere apa aia colorată. Cică e sucul săracului. Mai e și vinul săracului, vreo câțiva leuți tot pentru un lichid de o culoare dubioasă. Important e că te amețește și, măcar pentru câteva ore, uiți de necazuri. Whisky nu are patroana, tanti aia vopsită la păr. Lasă, își aduce el. Și după câteva pahare, normal, ți se face poftă de femei. Așa că Mariana a lui Fanfai își arată cracul, dar până la genunchi. E pudică. Are pe ea o fustă până la călcâie. Pe dedesubt, că e răcoare de dimineață, poartă o pereche de pantaloni tricotați. Sunt sexi și roz. Pam-pam!

Mai sus de primărie, mac-mac, au ieșit rațele la plimbare, pe lângă garduri. Dacă tot n-a plouat, se bălăcesc și ele prin praf și prin frunzele lui noiembrie. E aglomerație la o bojdeucă. Se schimbă sacii de grâu pe ăia cu făină. Nu știm cât e raportul, aici lumea e ceva mai secretoasă. Se mână căruțele în viteza iute, dii, și mai iute, mama ei de socoteală! Lumea e harnică, să vadă noul vecin că aici e mișcare. Se ascund babele. Nu vor să stea la cameră și nici să ne povestească ce mult va înflori satul din momentul în care Băsescu va veni să-și petreacă bătrânețile pe-aici. Lasă-mă, maică, nu vezi că nu sunt aranjată? Asta da fudulie. Îi răspundem și noi în doi peri: Ei da, de parcă Băse e frumos al dracului! Un tătăic ne explică treaba: Președintele își va face niște odăi, chiar lângă aria lui. Și așa vor avea și ei de toate. Mai precis asta: Sărăcia dracului... Are 3 milioane pensie, așa că spune că traiul este greu. Dar există un remediu pentru a uita asta: Bem o țuică și ne trece! Tataia e Ion al lui Călin Dică. Așa-l știe satul. Și ne spune că a fost un an greu, dar pentru că nu s-a omorât cu treburile, că nici cu sănătatea nu stă bine. Îl ține așa, un junghi. Știe că șeful statului s-a facut vecin cu tarlaua lui. Ion are, însă, numai câteva pogoane, nu se compară cu cât a agonisit Traian. Ca vecin, i-ar da un vin d-ăla care-ți face botul roșu, cum îl au vulpile după ce dau iama prin cotinețe, însă, belea, nu are, că n-a făcut anul ăsta de nici un fel. Poate să ceară pe la un vecin. Păi n-are ăla ce bea? Și adevărul e că n-are, Ion ne dă dreptate, până își pune via, până o sapă, până o leagă, trebuie alergătură după araci, până intră pe rod... E de muncă, taică! Butași o să-i dea el, măcar să fie asta problema. O să-i dea și un ciur de mălai, așa, ca între vecini. Vine și Mita, nevasta lui Ion. O să-i dau, dacă n-are... Cu mâinile amândouă o să-i dea, aruncă Ion, după care fixează aerul cu privirea. La pensia mea, o să-i dau și gaz de lampă, că tot l-a scumpit și p-ăla. Apoi se deșteaptă: Dar de ce să-i dau eu? Păi ce, n-are ce mânca? Înțelege, în final, că Băse are gospodărie nouă, abia acum și-o ridică, așa că se cade să fie ajutat de oamenii locului. Da, nepoate, cam ai dreptate. De unde să aibă el sapă, furcoi? Dacă-mi cere, acuma, na, trebuie să-i dau.

Ion îi știe povestea stimatului președinte: A tot spus că vrea să fie fermier. Dar de unde și până unde a ajuns el la Nana? A venit el, din Basarabi sau de unde este... Dar se bucură ca-i este vecin de sat. Dimineața, o să dea pe la aria lui, să-l îndemne: Băse, Băse, hai la prașilă! Ion se va duce la el, la ce s-o găsi, la copilit, la legat sfoara pentru fasole, iar Băse va veni și el, la schimb. Vor avea în desagă, acolo, o bucată de șuncă și un colț de mămăligă de peste zi. Ion are gospodărie așezată. Are lemne. Sunt sparte. Cocoșul se plimbă ca Vodă prin lobodă. Gutuiul a explodat, are în el fructe cât niște felinare. Are și un morman de fiare, că băiatul e mecanic, așa că strânge tot ce se poate. Mita, nevasta lui Ion, își face cruce: Să nu le vadă, maică, p-astea, că le duce Băse direct la fier-vechi! După mintea lui Ion, Băse nu va fi moșier, ci fermier. E un termen mai delicat. Că Ion e cam sătul de moșieri, ăștia se întind numai cu furca. Are 74 de ani și tot nu-i vine să creadă că viața e atât de imprevizibilă. În rest, că a fost Sâmbăta Morților, au tăiat o moțată, cât s-o facă pilaf și ciorbă. Să fie de sufletul măicuții. Și ne cere, dacă tot vrem să vorbim cu fruntea obștei, să mergem la cârciumă, e spre marne, îi găsim acolo pe ăia harnicii, chit că abia a mijit soarele. Și are dreptate. La bodegă, e forfotă. Se bea vinars. Un tătăic, cu care nu avem cum să schimbăm vreo vorbă, că e tare de urechi, linge un pahar. Un altul suge dintr-o bere. Lângă ei, deja matol, e a lui Boboțeanu. Are cămașă șucară, luată din Obor. Iar treaba merge... Ca unsă. Alunecă pe gât, nu alta. Așa că facem și noi cinste cu un rând. E de la Băse! Dar nimeni nu ne crede. Pleacă, mă, cum să dea ăla așa, fără muncă? Păi e de saftea, ca să-i rodească pământul. Ce-i urează moșierului? Să fie sănătos. Pentru el, ar fi în stare să bea berea și stând în cap. Boboțeanu intră diseară la muncă. E paznic, la o fabrică de peleți. S-ar duce și pe aria lui Băse, la coasă. Zice că ziua e 250. Dar se răzgândește: A, nuu, pogonul e 250. La zi, e 700. E însurat Boboțeanu, altfel s-ar fi încurcat cu fata președintelui, cu Ioana, cea care e trecută în acte drept proprietară a terenului. Măcar așa... de sanchi, ar fi făcut-o amantă. Chit că nu prea are timp și nici puterea nu-l mai ține cât să îndestuleze două femei.

Boboțeanu e muci. Intră diseară la muncă. Noi, însă, credem că nu va mai ajunge. Cel mai probabil, va dormi în șanț. Dacă Băsescu vine la Nana, indicat ar fi să treacă pe la el, pe la Boboțeanu. O să-i dea lapte, că are vacă, se laudă el. Noi atâta am mai vrea să vedem pe lumea asta: pe Băsescu bând lapte... Dacă nu vrea așa, îi dau... nimic. O slănină, o bucată de brânză... Iar cel mai sărac om din sat, poftim, e chiar Boboțeanu. E provenit din Bacău, ne povestește, iar noi ne facem cruce, na, belea, ce mică e lumea!, mândruțele din Bacău, / te iubesc de-ți este rău, așa că stă la firmă, într-o odaie, claie peste grămadă, cu nevastă și copii. Nu știm unde ține vaca aia de la care ar urma să-i dea lui Băse lapte, cât să-l otrăvească. Dacă tot e aciuat, nu e nici o problemă, că și el e la fel. Se va face, la Nana, cartierul de oameni proveniți. Însă Boboțeanu ne corectează iute: Parveniți! Și mai trage un gât de bere, în vreme ce-i sună mobilul: ta-ta-tam, ta-ta-tam. Nu e Băsescu... Intră la 6:00, diseară. Ori își revine, ori intră în comă. El e la a nu știu câta bere. Colegul de beție se uită chiorâș la noi: Adică să mă împrumut cu noul vecin?! Ce să-i dau, ulei?! Că n-are să-și prajească și el o mână de cartofi. Se strâmbă: Așa a ajuns, nu are nici ulei? Al dracu! Boboțeanu asta îi urează lui Băse: Îi tran-s-mi-t nu-m-ai b-b-ine. Și lui și lui fetița lui. Nu știm la care din cele două se referă, ori la Ioana, ori la Buziță, europarlamentara. S-ar face și el ginerele lui Băse, așa că face ochii mari, se gândește la ce noroc ar putea da pe capul lui. N-am cum, bre. Dar nu știe de ce. S-să f-fie s-sănătos. În fața bodegii, e și nebuna satului. Nu vrea să vorbească, neam. E tunsă cu castronul și cu drujba. Râde: Bă-se, hă-hă-hă! Bă-se, hă-hă-hă. Dăm și peste Babiu Cătălin, zis și al lui Șișu. Vorbește urât de dimineață. Își înjură caii, pe care îi mână de parcă vine molima. M-am sculat cu fața la cearceaf, șefule. Și când vine domnul președinte, tot așa o să vorbești? Are în mână, desigur, o bere. La PET de 1 litru. Bea cu poftă. Așa se vorbește la noi. Tot ce vrea e să devină paznic, la ferma președintelui. Îi car grâul, îi car tot. Băgați-mă paznic la Băsescu! În sfârșit, are și el un vis. Să fie paznic! Poate-l îmbracă în uniformă de S.P.P.-ist. Al lui Șișu nu bea decât o bere pe zi. Dimineața, la prânz și seara. Apoi ne face un istoric. Numai d-asta beau. Eu nu pot bea țuică, vin sau altceva. Are probleme cu rinichii. Unul dintre ei e mai slab, așa i s-a spus lui când a fost luat cătană. Și de atunci urmează sfatul medicului. Și-i dă bice: Dooomnu' Băsescu, să fii sănătos și la pungă gros!

Dacă tot am dat roată, ajungem exact în fața magazinului unde Mariana a lui Fanfai încă descântă cafeaua cu lapte. Sătui, mucoșii împart din cornuri cu o ghioarlă. Asta înhață tot ce prinde. Facem și noi un exercițiu. Mai luăm un corn, cu ciocolată, îl desfacem și ademenim cotarla: Ia și de la Băsescu, ia și de la Băsescu... Nu vrea nici de-a dracului!

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!