e-atâta drojdie ieșită la suprafață
din epicentrul acestui seism
bună să ne plătim datoria
în vreme ce noi doi căutăm o lumânare
ciocnindu-ne cap în cap
inițiatic,
dar tu nu îți mai amintești
și soarele apune
plin de oasele noastre

*

cuvinte se rotesc încet
în căușul palmelor tale mici
apoi se izbesc de cer
cum un pumn de mere după nuntă
aruncate într-o liturghie mută
și devenite instantaneu minune

*