uneori viața se-ndepărtează până la estompare
alteori se-apropie atât de mult încât te scufunzi în detaliu
ciudat mod de a ne capta atenția
și de-a ne țintui în fotoliu

teatru al umbrelor, scena eternelor tânguiri
golul cuvintelor caută să exprime cât mai mult
dărâmând zidurile misterelor de nepătruns
dar ce pot face umbrele?

jurăminte fade dansează maiestuos
mulțimi năvalnice de „te iubesc” viscolesc șoptit
fugim de-adâncul nerostitelor cuvinte
lăsând tăcerile să muște-a ger

în teatrul umbrelor lumina e bolnavă,
conturul cuvintelor dispare
și-n golul rămas
înflorește visul unui zâmbet