ce băi să facem să dregem să fim
mâna lui un baltag spintecând aerul
rahat pluralul e condamnat și condamnabil
singularu-i stăpân
doi trei patru și cinci șase șapte opt și nouă
sunt scoși din ecuația trăirilor vere
doar unu are astăzi putere și drepturi
cât să nu-l mai încapă că dacă zice el trufaș
m-aș îmulți împărți același rămân
al dracului să-ți fie creierul tău împuțit
bitoncule când tu vei fi murit în groapă
singur te bagi și-ți tragi țărna pe piept
drepturile omului auzi de ce nu a oamenilor
a neamurilor de ce nu dreptul mulțimii
umple-mi paharul că nu-l suport gol
e ca un card expirat și mî-nfurii așa
era mânios peste poate cuperoza-i era evidentă
și albul ochilor devenea sângeriu
fă-mă o zi bosul națiunilor unite cu drepturi
de legiuitor suprem cuvântul meu să fie lege
o lege aș da doar atât omul să fie om și corect
vremea te-a prins bogat de-o încalci
te mazilesc s-o iei mereu de la zero
violența de-i fizică sau verbală
stai dracului în pușcărie până știi legea
cu semnătură să ieși de-o încalci
să fii eutanasiat ca un câine turbat care-i treaba
de ce te agiți și unde vrei să pleci
mai am o întrebare retorică dar cu obidă
dacă unu e tare de ce vă asociați
să subjugați indivizi și popoare

vere mă scuzi doar un pic
de la closet am tiulit-o prin ușa din dos
știu că nu e frumos de-aceea mă-ntreb
el e bețivul nebun sau eu sunt nebunul
care-am plecat ariciul timorat de-adevăr