sunete sticloase coboară
peste urechea lumii din ce în ce din piatră
nervii vântului încumințesc părelnic, își umflă plămânii
cu taine și frig
miresele nordului aruncă buchetul
îl prinde marea bătrână și neagră
la nunta aceasta solstițiul stă la masa mare
și singurii nechemați sunt numai groparii
ceru-i pasărea uriașă care poartă-n ghiarele ei
un miel și-un cuvânt nerostit
albul își împlinește asediul
preajma pare un imens spital când, de fapt,
cerului au început să-i cadă penele, noi spunem că
ninge