Unul din faptele fundamentale în ceea ce privește istoria este, din punctul meu de vedere, extrema fluiditate și interpretabilitate a faptelor pe care această știință le permite și le încurajează.
Să mă explic – nu sunt un doct în domeniu. Dar (și la asta poate a contribuit și dirigintele meu din școala primară) am fost mereu relativ interesat de fapte, evenimente și întorsături ale istoriei, cu unele momente favorite (istoria romanilor, fenomenul napoleonian sau războiul al doilea mondial) și cu altele pe care le ignor aproape cu desăvârșire.
Ce este frapant la studiul istoriei este faptul că, spre deosebire de biologie, geografie, fizică sau astronomie unde faptele, atunci când se clarifică, impun concluzii clare, în cazul istoriei faptele (care sunt oricum ușor de mistificat și, în fapt, frecvent mistificate la surse) permit interpretări uneori antagonice, de natură, uneori, de a hrăni conflicte și a justifica pretenții de superioritate de natură politică, națională sau rasială la timpul prezent.
Ce este un luptător pentru libertate, patriot și vizionar la unii este terorist, bărbos nespălat și tombateră la alții. Pînă la urmă pare a conta doar numărul celor care cred una sau alta dintre variante (ceea ce subliniază mai degrabă aspectul propagandistic decât cel științific al istoriei) fie, mai direct, de identitatea celui care câștigă sau predomină și care, în mentalitatea omenească de a căuta simpatie și de a aneantiza vrăjmașul chiar și postum, tinde să rescrie faptele nu în desfășurarea lor reală ci în interpretarea bine(ei)-rău(ăilalți) pe care o doresc perpetuată peste timp.
Nu am citit istoria oficială predată în școlile Spaniei, dar înclin să cred că nu are prea mult pagini despre sodomizarea și jefuirea populațiilor amerindiene din lumea nouă. Belgienii nu cred că insistă pe glumele făcute de Leopold în Congo, nici englezii nu consideră că civilizarea cu forța a atâtor culturi diferite (și poate, în unele aspecte, superioare lor) nu a fost benefică, atâta vreme cât a adus breakfast, limba engleză și material seminal de calitate în colonii. Sunt convins că istoria oficială a războiului al 2-lea mondial ar fi fost și în viziunea lui Hitler coerentă și convingătoare și că, dacă nu ar avea bombardiere stealth și portavioane probabil că americanii ar fi cei care s-ar arunca în aer, cu terorism răutăcios, pe străzile din Boston.
Există aici o foarte naturală tendință a omului de a-și căuta justificări și atenuări la acțiunile sale, de obicei egoiste și bazate pe preponderența forței. Pînă la urmă o parte a naturii noastre este conflictuală, acaparatoare și agresivă, dar nu poate coexista cu trăsătura cealaltă săpată în umanitatea noastră – tendința spre o anumită moralitate și credința în bine. Ca atare, de la vikingul violator, la nazistul ucigaș de evrei, de la tankistul evreu din Gaza, la americanul din Afganistan, de la NKVDistul comunist la jefuitorul roman plecat în cucerire, toți au simțit nevoia unei justificări la nivel macrosocial și transtemporal.
Din păcate toate aceste gânduri ale lor sunt istoria de astăzi pe care o citim, mai mult sau mai puțin critic.
De asta ,uneori, prefer istoria Westerosului