fuga ta e o lamă
zvîrcolind tăișuri
printre coastele mele
întinse ca un lan de porumb
dincolo de orice promisiune
mă plimb prin cimitirul
epuizant de bej și obsedat de revenirile tale
pînă la ultimul hohot de nerv
și rana din piept
mi se usucă asemeni unui vrej de fasole
pe care-l las și îl url la voia nepăsării
fuga ta e un mort care-și răsucește
gheara ca pe o cheie nepotrivită
între omoplații mei înverșunați
de toate păcatele și bocetele cărnii
de o suferință pe care o așez liniștită
în sertar ca pe un revolver fără
gloanțe