orașul acesta nu are arest preventiv
suspecții dau declarații la lumina unei lanterne
în așteptarea probelor ei sărbătoresc vasilopita
cel mai bătrîn se crede vasile cel mare
îi dă comisarului șef cinci cătușe de orz
ceilalți caută prin castronul de tablă
un bănuț norocos

uneori ceea ce pare lichid seminal
se dovedește a fi doar algocalmin uscat pe o pătură
încrederea-n oameni devine codul de procedură pînă la proba contrară
lombrosso și pinatel se bat cap în cap
nu se pot pune de-acord
a respira e un mod de a fi
sau o mărturisire completă

aici oamenii sunt case conspirative
de aia umblăm toți buimaci
ne plîngem că avem multe de dat
dar prea puțini să primească
organizăm baluri de caritate o dată pe lună
strîngem fonduri pentru statui case memoriale
în felul ăsta ne batem cu pumnul în piept că nu uităm
și-avem dreptul să scoatem ochii celor ce nu-și vor mai aduce aminte de noi
cumpărăm rechizite pentru copii nevoiași
sperăm ca primul cuvînt pe care-l vor scrie să fie numele nostru
dar nu să-l scrie oricum ci cu mujascule
în așa fel încît să se vadă din spațiu
iar dacă acolo există vreo formă de dumnezeu să se știe că
venim în pace

cînd nu conducem ultimul model de vauxhall
donăm organe ne credem frații grimm scriem basme moderne
împielițatul de slujitor s-a poticnit și-a dat peste mîna în care eva ținea mărul
uite-așa în căsuța noastră cu șapte paturi în loc de carpete cu răpirea de serai
avem plasme pe care rulează 3d
întoarcerea-n rai
și dacă noi n-om fi murit între timp
trăim fericiți pînă-n zilele noastre


e una din zilele alea cretine în care stai și aștepți să treacă timpul
ca un copil pe care bunica-l trimite la liturghia de seară
și-n timp ce preotul citește toți răposații pentru care se face prohodul
copilul se-ntreabă dacă era așa puternic de ce cristos n-a lăsat un singur testament
ca-n familia guldenburg
e una din zilele alea în care inima ți se strînge în piept ca un liliac obosit
ești conștient orice om care pleacă e un animal crescut într-o rezervație
iar acum a venit vremea să se alăture haitei
în lipsa lui nu-ți dorești altceva decît cenușă vulcanică
să te pietrifice în așa fel încît geologii să se întrebe pe cine strîngeai la piept
să fii expus apoi într-un muzeu de artă contemporană celor ce te privesc ghidul să le explice
că ești un turist rătăcit pe un aeroport din bangkok
în cele din urmă să crezi că lumea o maternitate gigant premiată de unicef
pentru că femeile alăptează pe tocuri în timp ce prezintă colecția de
nou-născuți haute-couture