după toate câte mi-ai spus dar
la timpul trecut ar trebui să-mi
mărturisesc jurământul făcut demult
când erai o copilă zglobie ce-i
turuia gurița rozie râzând cu
dinții albi și-aveai în ochii ca
floarea de in atâta curat de fiori
îmi dădeau cotoi în câte toate rele
hârșit lângă tine mă simțeam bine dar
ca în bălegar tăvălit îmi spuneam
doamne petecul acesta de rai însorit
ce mi-l dai o crimă ar fi de trupul
meu să fie umbrit îți auzeam vorbele
șir ca un cântec descântec și trupul
felin nu ți l-am dezbrăcat din priviri
erai pentru mine un zbor lin legănat
sub azur nu carne-n călduri răscolită
în pat îți amintești din cais mi-ai
zis să-ți dau o crenguță cu flori
am prins creanga și-am aplecat-o ușor
spre pământ zicând alege-ți ale tale
toate îți sunt eu cum să rup eram
deja legat în singurul meu curat
jurământ ar trebui să-ți mai spun
că viața ta o cunosc dar ea e a
altei femei pentru mine rămâi
copila zglobie de-ai fost ar trebui
dar mai bine să tac plecato departe
doar atât am să-ți mai spun că m-am
simțit spălat de păcate când tu la
plecare m-ai împins în ciudă cu
pumnul în piept și mi-ai zis
na mi-ai fost mereu ca un frate