aceasta e întrebarea
nu ce târau din răsputeri
cele două doamne pe scările
mereu foarte absentului la superlativul
inferior al dl. rector al universității din iași
i-ha-i-ha-ha
fie-i absența ca pana
din filmul cu piedone
vizionat de nșpe mii de ori
de domnul decan al fac de fil din iași
& în compania cui nu știu
ar putea fi proiectat piedone
mai atent la ninsori
decât la problemele studențimii
de azi și de mâine
spunea ăla
dacă aș avea un pistol
n-aș strica glonțul pe asemenea specimen
chit că s-ar numi domnul rector prorector
decan prodecan
DIN ÞARA CU ULTIMA EDUCAÞIE DIN LUME
cu ultimii indivizi care se prefac a face umbră pământului
într-adevăr ei nu s-au născut niciodată
nici vorbă de adevăr care nu va învia
nici dacă limba aramaică ar reînvia
mai abitir decât lanțul vulcanic hawaian
azi mi-a fost dat să cunosc un individ
care nici nu auzise de limba lui dumnezeu
nicidecum să mai creadă
popa sofianu îi mai trăgea mortului o epigramă
cum că băiatul a fost bun
a mai dat și el un țol
lăsând din viața –i șleampătă
și pentru noi un rest
să avem a-l pomeni
popa sofian
a murit cu mult înainte
de a se naște decanul facultății de litere din iași
îl cunoscuse îndeajuns pe ta-so
pe atunci BUSTUL LUI EMINESCU DIN COPOU
ERA MAI SFÂNT DECÂT O ÞARÃ
păcat dl.decan de acum nu se născuse
și oricum dacă s-ar fi născut
n-ar fi crezut într-un nebun ca eminescu