O colegă și-a pus astăzi pe cap o căciulă care adaugă atât de mult la înălțimea și grosimea capului ei că percepția de dublare a dimensiunilor acestuia este de neevitat.
Spre deosebire de bărbați, care având păr frumos poartă căciuli doar când stau pe afară, femeile, fie ele cu pălării normale sau, în cazul dnei doctor, cu turban, tind să își amortizeze investiția în astfel de obiecte de podoabă etalându-le și indoor.
Dacă una izbește o astfel de căciuloaie, teleportată parcă de pe scăfârlia vreunei santinele de la Buckingham Palace lumea, în general, privește panicată fenomenul, încercând să întoarcă privirea, din politețe, și în altă parte sau își mușcă buzele în speranța vană de a le întoarce din drumul lor către urechi.
Este momentul când conveniențele sociale devin un incubator ce schimbă fraze întregi.
Cînd mintea ta creează întrebarea „Ce pariu ai pierdut femeie de trebuie să umbli cu veverița aia pe cap?” buzele reușesc să îngaime doar „Frumoasă căciuliță, doamna doctor”. Fraza „Ce mamut oi fi scalpat să-ți faci cagula asta?” devine „Ai luat-o de la Fashion days?”. Și cererea „Dă-ți jos bazaconia aia că mi-e dor să-ți văd mătreața” devine un foarte gentil „hai că încerc să -ți înghesui căciula în magazie”.