la ce mai folosește această luciditate
cînd mîinile au devenit tot mai sigure că nu pot întoarce timpul
cînd oamenii care-au plecat au fost făcuți pentru asta
strîngi pasta de dinți cu furie de parcă ai aplica un garou pe o umbră
lași apa să curgă te uiți în oglindă îți închipui că ești o icoană miraculoasă
care-a început brusc să plîngă
săpunul lichid se prelinge ca un coit întrerupt
tragi aer în piept din comoditate ești un bărbat între două vîrste blazat
n-ai curaj să spui vieții adio deși nepotrivirea de caractere
e prea evidentă

de prea multă tăcere îți vine să-ți tai urechile
și-n locul lor să pui două bonuri de masă
poate așa n-ai să te mai sperii cînd cineva bate în ușă
bătrînul de deasupra se crede președinte de asociație se uită la apometre
și facturează demența senilă în metri cubi
la slujba mare un fecior de biserică te roagă să deschizi ușa larg să intre
preoții în procesiune
la magazinul din colț cumperi chibrituri made în pakistan
te gîndești la o sobă de fier la o gîscă umplută cu prune și mere
la un pom de crăciun la bunica ce scrie pe un șervețel aveți grijă de mama
apoi zboară într-o strălucire unde nu este nici frig nici foame nici supărare
dar tu nu ești christian andersen
nu ai papuci de pîslă din care să faci leagăn pentru nenăscuți ci ghete union boots
urăști pe cei ce mint
pe cutie scrie 30 de bețe înăuntru doar 10 îți spui că pentru asta
pakistanezii își merită soarta

ești mai conștient ca oricînd că totul se rezumă la urme
altfel nimeni nu va ști nimic despre tine
nici cum o duci nici cît bine ai făcut altora sau dacă te-ai lăsat de băut
e ca atunci cînd ieși într-o seară să duci gunoiul ridici ochii spre cer
ca un halterofil pregătit să doboare un record mondial la smuls lucruri ce nu există
pe cer o lună sătulă de alăptat pisici de pripas
te strecori pe lîngă garaje închiriate cu 125 de lei
o afacere proastă pentru că nici un garaj nu s-a ocupat
îți dai seama de asta pentru că în fața ușilor de metal zăpada e neatinsă
te grăbești în casă febril întocmești planuri
despre cum să dai de știre altora
că exiști

gîndurile vor să iasă din țeastă ca niște bule de oxigen după care vine înecul
atîtea lucruri au rămas de făcut și de dat
cine va ști parola ta de mail să intre din cînd în cînd să șteargă
comunicatele de presă care ți-au fost mai aproape ca oamenii
cine va intra pe contul tău de pe feedly să marcheze feedurile ca toate citite
cui să dai codul pin să-ți închidă contul
pentru ca alții să nu achite comision de administrare
cum naiba să faci să scoți de pe telefon mesageria vocală
să nu dai speranțe de-un eurocent apropiaților
cum să retragi toate cv-urile trimise ca nu cumva angajatorii să te creadă neserios
cum să înștiințezi statul din timp că moartea nu e un ajutor social

te umflă rîsul cînd te gîndești că toată viața te pregătești de parcă
ai lua meditații pentru bacalaureat de la un profesor ce nu plătește impozit
și după ce dai proba scrisă la datul colțului ca materie opțională
vrei doar să iei notă de trecere pentru că oricum ai loc de muncă asigurat
ca ajutor de sudor la balamalele cerului
apoi îți faci timp pentru următoarea tortură
inima ta e o capră ce-ți linge sternul transformat în tălpi trecute prin sare
de atîta durere îți vine să urli că n-ai să mai păcătuiești niciodată
ori că te lepezi de domnul
orice numai ca oamenii să înțeleagă
nu să treacă prin tine ca printr-un showroom auto
să spună că și-ar dori dar nu-și pot permite
își vine să-ți tai singur capul și să te zbați în jurul lor
ca o găină înainte să fie pîrlită
să faci din tine un coș de nuiele în care femeile să-și ascundă pruncii
să-i arunce pe nil sau pe apa sîmbetei în speranța că nu vor crește
necunoscuți

ce-ți mai rămîne e doar acest somn transformat tot mai des în accident rutier
te trezești amorțit contorsionat ești fericit că ai visat oameni
chiar dacă i-ai scăpat printre degete
senzația stranie că cineva te privește dar nu
pe urmele tale doar ziua ca un ghepard ce adulmecă
un pui rătăcit de impala