de la o vreme nu mai înțelegi nimic
îți spui că ori ai înnebunit tu și-atunci aștepți ca lumea să progreseze
ai citit undeva că progresul e înfăptuit de nebuni
ori ești un om normal iar lumea e un puradel
care-și arată fundul de fiecare dată cînd internaționalul de ungheni
trece pe la marginea orașului

ai început să mănînci gras în fiecare noapte înainte s-adormi
știi că vei avea coșmaruri dar nu contează
oricum n-ai mai suporta să visezi doar tăcere
de frică ți-ai făcut un prieten imaginar te întrebi
dacă la vîrsta asta e normal să ai prieteni imaginari
îți spui că nu e o rușine ai prieteni care au făcut în pat
pînă cînd au împlinit șapte ani
ți-ai botezat prietenul iniesta nici tu nu știi de ce
spre ziuă cînd tragi ultimul fum pe balcon
îi spui prietene nimeni n-a cunoscut cu adevărat iadul
dacă nu a fumat o țigară
pînă la degete

uneori ceva din trecut te lovește în piept
te îngenunchiază ca un cerb încolțit de o pumă
un chip un moment o aromă
poarta unui aeroport unde împărțeai țigări soldaților care făceau planton
o fabrică dezafectată de îngrășăminte unde învățai să săruți
nepoata unui preot profesor de biblie
ziua în care l-ai dus pe sorin la groapă și-ai băut pentru prima dată rachiu de prune
ziua în care te-ai despărțit de o femeie cu sînii mai reci ca viscolul din kamceatka
ceva din trecut de lovește în piept te-ai pregătit pînă acum pentru momentul acesta
cînd umbli ca nebunul prin tine și-ncerci să dai timpul înapoi
să faci alte alegeri
carnea începe să ardă îți vine să-ți jupuiești pielea ca și cum ai da jos un tapet învechit
să-ți rupi coastele în mii de bucăți să le usuci să le arunci la întîmplare
poate așa vei ghici drumul
pe care n-ai știut să-l urmezi niciodată

cînd totul se liniștește îți dai seama că nu ai nevoie de oameni
care să-ți dea șuturi în cur să te motiveze
să aibă impresia că ți-au făcut un bine și astfel ți-au fost aproape
mai aproape de tine e linia orizontului decît oamenii ăștia
tu ai nevoie de cineva care să-ți demonstreze
că janis nu a murit înecată cu propria vomă
că liberalismul e mai potrivit decît doctrina social-democrată
că a fi se scrie cu doi de i numai atunci cînd altul se roagă de tine
să fii

stai izolat în propria țeastă ca-ntr-un confesional
în care încerci să-ți potrivești vocea în așa fel încît să nu te audă cei de afară
îți faci o cruce cu ură și-ncepi
de fiecare dată cînd nu m-ai lăsat să uit
și mi-ai adus aminte ce am pierdut
te-am înjurat doamne cu toată sinceritatea
apoi am regretat
nu pentru că am greșit ci mai mult de frică să nu mă pedepsești
și să mă pui s-o iau
de la capăt