agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-03-30 | |
Prezint în cele ce urmează câteva comentarii scurte ale mele la poemele haiku câștigătoare ale etapei cu numărul 332 în concursul săptămânal romanianhaiku. Concursul se desfășoară de mai mulți ani și este totodată o șcaolă de haiku blândă și înțeleaptă. Fiecare autor are personalitatea sa și în fiecare săptămână moderatorii contribuie cu comentarii și sfaturi.
casa bunicii – din toate părțile o proptesc salcâmii (Valeria Tamaș) Un poem de atmosferă, în care fragilitatea, valoare apreciată în poemul haiku, este foarte bine ilustrată. Atât casa este purtătoare a unei istorii de familie îndelungate, cât și copacii sălbăticiți, suflete înfipte în rădăcini adânci, care parcă îmbrățișează și susțin pereții coșcoviți. Este foarte bine aleasă esența copacului, deoarece salcâmii înșiși au un aer subțiratic și contorsionat uneori, păzitori prin crengile țepoase ai unei istorii de preț. dezgheț timpuriu – tatăl lasă vâslele în mâna fiului (Cristina-Monica Moldoveanu) Un alt fel de ipostază a predării ștafetei între generații. Odată cu venirea primăverii, natura devine exuberantă și se emancipează, generația vârstnică acceptă schimbările firești, cedând controlul activităților ce necesită energie celor tineri. Râul însuși este o imagine care sugerează trecerea vieții către aval, ori traversarea râului este drumul firesc al schimbului între generații și trecerii timpului. bat clopote-n deal - tata-ngroapă florile sub câte-o brazdă ( Vasile Conioși-Mesteșanu) Delicat și totodată plin de înțelepciune, acest poem alătură sensuri contrastante legate de ritualul înlocuirii vechiului cu noul, sub o aură sacralizată. Florile, simbol al efemerului și frumuseții, lasă loc semințelor roditoare și activităților lumești. Ca pentru ființele pure, plecarea lor e însoțită de sunetul clopotelor. Cel care dezleagă aceste mistere străvechi este tatăl, purtător al tradițiiilor și izvor de înțelepciune. facturi de curent... ochelarii bunicii din nou aburiți (Iuliana Linte) Ingenioasă asociere între costul curentului exagerat pentru femeia vârstnică și ochelarii aburiți de lacrimi, precum cerul prevestind furtuna. Ghicim dincolo de abur ochii încă luminoși, vii de emoție ai bunicii. Duioșie și compasiune, înțelegere a vieții celor umili și singuri. îmbrățișare – captiv între pânzele unei văduve (Oana Gheorghe) Să fie oare păianjenul văduva neagră, care oferă ultima îmbrățișare ființei devorate, ori o femeie fără bărbat, ori un vas de croazieră părăsit? Ambiguitatea poemului creează suspans și lasă cititorul să gândească. melc după ploaie – cu cartoanele fleașcă un homeless pe brînci (Corneliu-Traian Atanasiu) Asocierea dintre melcul care se trezește după ploaie și homelessul care de asemenea se trezește (de fapt el nu adormise poate) este surprinzătoare la prima vedere. Având în vedere că homelesul își poartă și el casa în spinare, este totuși o asociere firească, sugerând lumea viețuitoarelor de jos printr-un contrast implicit între melcul sănătos și firesc integrat în natură și omul sărac, redus drastic la condiția de târâtoare. zori de martie – norii nu mai încap pe vechiul șevalet (Ana Urma) Început de primăvară. Din nou ritualurile înnoirii și prospețimii. Marele anonim pictează alți nori, care dau de-o parte norii iernii. Este aici o pictură impresionistă, în care privim atât cerul, cât și norii oglindiți în băltoacele de dedesubt, atât soarele care încearcă să răzbată din nou, cât și apele de curând dezghețate, umplând câmpurile și umflând râurile. discret peste gard mirosul iasomiei – o umbră-n noapte (Grigore Chitul) Poem frumos, sinestezic. Atât mirosul se întinde peste gard, cât și umbra, de asemenea lipsită de substanță, ca și mirosul. Misterul e învăluit de noapte, umbra culege poate o floare și ambele sunt abia perceptibile. cireși înfloriți – bunica nu-și mai ia pastila de somn (Cezar-Florin Ciobîcă) Iată cum asocierea dintre părul alb al bunicii și albul cireșilor creează un poem interesant. Cireșii treziți la viață parcă au efect soporific, fiind un avatar la bunicii, cu parfum dulce și amețitor. Frumos și contrastul între vechi și nou. Cristina-Monica Moldoveanu, 30 martie 2014 |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate