dumnezeu da da dumnezeu
nu vă mirați e un copil... de lut
în singurătatea lui
a luat o bucată din sine
a început să se joace cu ea
și după chipul și asemenea sieși
a plămădit un alt copil mai mic
căruia i-a spus pământ
adică pe limba lui cerească adam
i s-a părut că e cam dolofan și urât
și atunci a luat din el o bucățică
s-a jucat cu ea și a ieșit eva
habar nu aveți de ce a numit-o așa
pentru că văzându-se atât de frumoasă
drept mulțumire aceasta i-a strigat ave
iar ecoul a răspuns din oglindă
i-a lăsat prin grădina raiului
și cei doi au început să se joace
firesc exact de-a ceea ce știau
de-a făcutul copiilor
cum dumnezeu se voia totuși unic
s-a supărat rău de tot și i-a alungat
să li se piardă urma le-a zis oameni

copii de zeu noi oamenii mari de atunci
în joacă am construit lumea
poate de aia e cam strâmbă
dar joaca preferată e făcutul de copii
și cum plagiem fără acordul zeului
ni se tot spune că păcătuim
dar noi nu avem nicio vină
tot timpul țipă copii în noi
când ne îndrăgostim unul de altul
ne îndrăgostim pentru că așa ne aleg ei
să le fim mamă și tată
când ne iubim de fapt nu iubim
ne copiem

chiar și când murim nu murim
să nu mai avem din ce face copii
dumnezeu își ia lutul înapoi