pe-atunci nu știam că împreună
eram cremenea și amnarul
când ni s-au atins privirile
instantaneu am scânteiat
și mi s-a aprins fitilul
iar de la el focul în inimă
devenisem dragonul
ce arunca pe gură flăcări
arsura sărutărilor mele
te făcea roșie ca para
în zadar tot încercam
să mă ascund în umbra ta
ori să mă răcoresc în tine
acum după ce tu ai ars ca țigara
pe care în fiecare dimineață
o făceam poștă la cafea
da da abia acum îmi dau seama
că fluturele ăla de foc
ce-ți pârjolea măruntaiele
de te-ncingeai ca un cazan cu aburi
era iubirea