Primavara devreme
așez lângă geam semințe pentru păsări
de aer flămânde stau la rând multe vin
se rotesc rup un v cele verzi spre sfârșit
cu privirea lipită de ele rămân

Așa m-am împrietenit cu apele copacii
înălțimile mă știu de la ultimul zbor
înfășat în silfide m-am trezit drept
pe muntele Java

Ruga magului m-a găsit neclintit
într-o boabă de rouă macul roșu răzbea răbdător
printre volburi

La amiază pleca după apă peste vaduri poteci
neștiut în privirile lui pășeam pe treptele zilei
câte două o dată spre mare

Lângă țărm slăbea cingătoarea pe vârfuri valsa
ușor șchiopătând sub tălpile-i goale respiram
îndelung ca oceanul

Deseori între flux și reflux lăcrima
în nuanțe de lapis lazuli sorbeam cu nesaț
șoapta apei adânci ca un prunc pieptul mamei
ocrotit de Avraam așteptam răsăritul

Bat la geam păsări verzi primăvara
să-mi închipuie zborul vor la schimb doar semințe
de liniștea mea