Fetișcană tânără și inocentă, am căzut și eu, ca atâtea altele, pradă perverșilor din autobuze, categorie mai puțin inofensivă decât pare la prima vedere. Fără a distruge inocența copilului, ei creează totuși unele idei false celor care refuză să citească materiale informative legate de viața sexuală. Și eu eram acel gen de fată, până când în facultate a trebuit să citesc unele cărți despre acest subiect pentru orele de curs, însă fără a le asimila corect, din cauza lipsei de experiență și intuiție. În definitiv, există și prejudecata că fetele bătrâne sunt în general „sărite de pe fix”, tocmai fiindcă devin uneori profesoare (ca guvernanatele de odinioară), dar nu aparțin întrutotul comunității care dansează jocul morții și iubirii. Unele, mai norocoase poate, sunt călugărițe respectate pentru fecioria și caracterul lor tenace.

Bărbații care ating de dragul de a molesta copilele în aglomerație sunt un gen aparte de frustrați. Le simți transpirația urât mirositoare, le simți gâfâitul animalic, te dezgustă insistența cu care își lasă mâna pe fundul tău așezată ca o plăcintă și faptul că o țin așa când tu nu te aștepți deloc și chiar ești păcălită că se vor îndepărta. Eu, timidă și neajutorată în astfel de situații, îmi schimbam locul uneori dacă era posibil în autobuz sau troleibuz, și, spre marea mea dezamăgire și supărare, individul mă urmărea și persevera în același gest. Atunci mă întrebam de ce și nu găseam niciun răspuns și înduram dezgustată situația neplăcută. Culmea mirării pentru mine, acest lucru mi s-a întâmplat din nou după ce depășisem cu mulți ani vârsta victimelor acestor acte tâlhărești. Atunci am hotărât să iau taurul de coarne, să îmi impun voința în fața acelui lucru neplăcut, să devin mai liberă dacă ar fi fost posibil. Am luat mâna acelei persoane și am strâns-o tare în pumn, i-am răsucit degetele cât de tare am putut. Spre marea mea bucurie, individul m-a lăsat în pace. După alți ani eram de data aceasta într-un troleibuz mai puțin aglomerat, el era un bărbat trecut de vârsta a doua, iar eu eram abia la începutul ei. Dar nu am mai avut noroc. Bărbatul cu degetele strivite de mine a început să facă scandal public, numindu-mă cucoană nebună și împroșcându-mă și cu alte injurii, dar cred că a coborât totuși la stația următoare.



Cum aș putea uita singurul moment în care am rănit involuntar un alt om? Aveam 18 ani, eram la mare cu părinții și cu niște prieteni ai tatei. Am avut bucuria să mergem la minigolf odată, împreună cu un băiat mai tânăr ca mine, încă un copil. Aceste momente au fost rare în viața mea, deoarece bugetul părinților nu permitea excursii la mare sau la munte și oricum nu jocuri de minigolf, deci nu eram deloc pricepută, doar că nimeream gaura dacă ținteam cu atenție și aveam puțin noroc. Viața mea era tare tristă și mizerabilă în acea perioadă. Trebuia să lovesc mingea când mi-a venit rândul să joc. M-am aplecat și eram întrutotul concentrată pe viitoarea traiectorie a ei, fără să mai privesc în spatele meu. Tânărul acela se pare că se aplecase și el să privească, așa mi s-a spus ulterior. Ne-a lovit ghinionul pe amândoi. Am auzit țipete și toți erau șocați. Băiatul sângera abundent din nas, l-au dus rapid la urgențe medicale. Desigur îmi părea extrem de rău, ghinionul fusese și de partea mea. Din când în când, chiar la mulți ani de la accident, tata obișnuia să îmi amintească că acel băiat rămăsese pentru toată viața cu nasul strâmb.



Ghinioane am mai avut în viață destule. Mi s-a furat geanta când aveam 15 ani și întâmplător bani, fiindcă mergeam cu mama să îmi cumpăr pantofi. Au înhățat-o în stația de tramvai când nu ne-am putut urca pe scara aglomerată. A trebuit să îmi fac alt buletin. Altădată, copil fiind, am înghețat o noapte întreagă în tren împreună cu bunica mea, fiindcă era viscol și zăpadă. În alte dăți, inclusiv în ultimii ani, am așteptat de multe ori ore în șir în gări trenuri întârziate. Odată m-a lovit o mașină pe trecerea de pietoni pe verde. Altădată am intrat pe șosea cu autoturismul în care eram pe bancheta din spate într-un tractor, fără consecințe grave. De trei ori am avut scurgeri de gaze în apartament pe care, spre norocul meu, le-am depistat la timp. Dar, dincolo de aceste fapte minore poate, eu cred că norocul este mai important decât cred unii. Ritualic, unii oameni își cumpără bilete la loterie. Sunt oameni care par de treabă, gospodari sau cu părul alb. Să stai la rând e un lucru normal. Dar pentru mine una dintre crimele mari ale omenirii mi se pare a fi forțarea norocului în loteria vieții. Cred că aceia care fac acest lucru îi îmbogățesc mai degrabă pe alții, cu prețul vieții unor victime nevinovate. Ca într-o instalație cu beculețe legate în serie în care arderea unuia duce la întuneric.