agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-04-18 | |
Primesc o lecție de umilință la cabinetul veterinar din colț.
După ce ascult cu relativă uimire doamna dinaintea mea vorbind despre remediile homeopatice la care răspunde pisica ei, gândindu-mă că probabil undeva în continuumul spațiotemporal al meu pe acest pământ ar putea exista perspectiva unei afaceri bănoase de implementare a biorezonanței la pisici, căței și, de ce nu, peruși, necum de acupunctură la animale fără carapace, constat că îmi vine rândul și cer vânzătorului o șarjă proaspătă de Hills, aliment înalt selecționat, fără de care pisica mi s-ar constipa (sau mai rău). Rezultă că pentru specificația „pisică indolentă, leneșă și somnolentă, fobică la șoareci și ușor psihopată” există două feluri de Hills. Unele mai închise la culoare și celelalte. Curios asupra deosebirilor între ele risc o întrebare, la care specialistul local, cel care face de altfel și injecțiile homeopatice la țestoase, psihoterapia la cobai și acupunctura la peștii de acvariu, cel care o îmbrobodea pe babă înainte, începe să turuie despre avantajele relative și efectul profund regenerator pe care cele două varietăți de grăunțe colorate le au nu numai asupra tubului digestiv (de care oricum știam ca va fi afectat pozitiv) cît și asupra altor aspecte structurale și funcționale ale unei pisici, fie ea perpetuu adormită, ca a mea, ba chiar, frază nespusă dar întrucâtva deductibilă din tonul expunerii, asupra unora din stapânii nemofturoși cu blana în cădere a pisicilor flămânde. Sătul de perorația ușor redundantă a omului îl întrerup spunându-i că dincolo de considerațiile docte de care cu siguranță nu mă îndoiesc vreo clipă, ce mă interesează este doar dacă există, între cele două, vreo diferență de gust. Îmi dau seama de gafă pe măsură ce întrebarea părăsește, ca un vultur tînăr și naiv cuibul buzelor mele, din nou exagerat de active în cursa lor permanentă cu creierul ce le animă. Citesc pe chipul vânzătorului o bucurie egală cu a lui Federer înainte de smashul replicii devastatoare pe care întrebarea mea cretină o merită: - Credeți că le-am gustat?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate