Momente de civilizație pe trecerea de pietoni din fața blocului meu.
Două mașini oprite, cu luminile pe avarie, una condusă de un domn, cealaltă de o doamnă. Mașina doamnei, firește, pe zebră.
Bărbatul, aparent, genul de om care își ia din timp și energie pentru a face lumea din jur mai bună, tocmai o atenționa cu finețe pe doamnă că trecerea de pietoni este o zonă a priorității și nu o făzănărie deschisă vânătoarelor amatoare, înarmate cu Volkswagen.
Limbajul folosit de persoană, era clar, elocvent, chiar dacă întrucâtva metaforic și ușor dezantropomorfizant, îndeosebi la capitolul adresare. Nu suficient de metaforic însă cât să nu înțeleagă orice gură cască cine era vaca și care era rabla.
Doamna nu m-a frapat nici ea ca fiind genul introspectiv sau tăcut. Dimpotrivă, iritată de torentul de cuvinte, căruia aparent nu îi apreciase aspectul instructiv, femeia considera mai degrabă că o mică tamponare a spatelui mașinii colegului de trafic este o pedeapsă divină aplicată acestuia pentru mania de a opri la toate trecerile de pieton, taman azi, cînd ciorba e pe foc, decât un semn de inadaptare la trafic, pe care fraza „învață să conduci, vaca dracului” părea a o implica.
Fiind însă născută cu corzi vocale mici, deși foarte active, femeia a considerat că din confortul habitaclului nu își poate face auzită opinia, așa că a luat decizia curajoasă să iasă din mașină, în speranța ajungerii la distanța optimă la care de obicei ea mitraliază cu turuiala feminină.
Din exterior momentul în care femeia a șarjat spre mătăhălosul ei adversar a fost spectaculos, ca o manevră a unui vedete rapide românești de a ataca un cuirasat rusesc, condus de un căpitan îmbibat de vodkă.
Întrucât o poză echivalează cu o mie de cuvinte am lăsat ochii o clipă în pământ, manevrând febril mobilul spre funcția de înregistrare video, așa că am ratat câteva momente, poate decisive, ala angajamentului, putând constata doar că schimbul de idei se încheiase. Plăcuța de înmatriculare a femeii zbura spre carosabil cu grația unei egrete proaspăt scopite în timp ce domnul, triumfător, își dosea propria plăcuță de înmatriculare în portbagaj cu mândria cu care căpitanul echipei Dinamo ar prezenta cupa Intertoto fanilor.
Întrucât cel mai deștept cedează cei doi și-au oprit confruntarea simultan.
El fluierând a pagubă dar mândru, probabil, de modul civilizat în care, din nou, s-a manifestat și ea plină de mulțumirea că, deși pițigăiată și-a făcut vocea auzită, semn clar că a avut, din nou, dreptate.