nici cuvintele nu mai sunt ce au fost
"duamnă"
se scrie mai nou de
sar tastele
pe facebook
am ajuns să văd nunta copilului meu
îi dau like și multe inimioare desenate
ecologic
normalul
fereastra pe care o folosesc
ține loc și de
ușă
dezordinea
impune o stare de nou
într-un ambalaj ponosit
acasă
e locul de unde nu pleci cu adevărat
niciodată
nu îmbătrânesc întoarcerile
amintirile stau de veghe
îndoit
din mijloc
spre copilul care am fost
trupul și cocârjat
apără
stâlpii
se dezgolesc
până la os
dor tălpile
și desculțe fac drumul spre casă