(în filmele mele aproape mute eroul sfârșește întotdeauna
fără țigări și cu o durere cumplită de cap
exact în momentul în care rămân fără aspirină
partea bună din mine îmi spune că s-a meritat sacrificiul
lumea e pe mâini sigure am salvat antidotul am dezamorsat
încărcături nucleare am decriptat firewalluri care voiau să ne transforme
în deșeuri radioactive
partea rea din mine se tăvălește de râs îmi spune
n-am prins un rol în the expendables mai bine aș fi fost
un actor de culoare de la mijlocul anilor 90
aș fi avut un motiv de revoltă
aș fi schimbat mentalități sau percepții
eroii afroamericani n-ar mai fi murit primii
acum nu mai e forța la modă
ci iubirea aproapelui oricare ar fi nu oriunde)





când stai închis între patru pereți ca-ntr-o țeastă
de prea multă vreme
ți se pare că totu-i permis
îl salvezi pe dumnezeu din mâinile canibalilor
îl faci slujitorul tău
îi pui numele vineri
îl înveți să gătească omletă cu scorțișoară
piept de pui cu nucă de cocos
îi arăți beneficiile mîncării sărate cu sare iodată din
salina orbitelor tale mai goale ca o prostituată nouă
într-o vitrină din red light district
pe înserat scoți din cutie pantofii pe care obișnuiești
să îi porți la costum
îi așezi lângă pat bucuros că mâine
îi vei pune la loc și astfel timpul va trece într-un mod
mai plăcut
îți închipui că noaptea
e o hoașcă pe ducă
nici rudele n-o mai vor chiar dacă-i bogată de pute
ești de acord să-și dea ultima suflare în brațele tale
strâmbi din nas tragi aer în piept
îi schimbi sonda și așternutul
îi cureți găoaza înfrățită la sînge cu ciroza hepatică
faci toate acestea cu gândul că se va-ndura
și prin testament o să-ți lase și ție
naisca lumină






când ieși în oraș
pe ochi ți se pune o pâclă
ca praful pe lămpile unui Olt 214
oamenii vin peste tine și te sufocă
tot ceea ce fac ei ți se pare perfect
în schimb tot ceea ce faci sau ce spui ți se pare
diform
monstruos
regreți de atâta rușine îți vine să te ascunzi într-o casă de oase
și să te întrebi dacă nu cumva
contezi mai mult atunci cînd ești
mai mult mort
decât viu



*



va veni și clipa în care-mi voi scrie pe frunte
-ca activistele femen pe țâțe-
NU ÎMI PASÃ

voi căuta adunările cele mai importante:
zilele orașului
parade militare
înmormântări țigănești
nunți de aur
nunți de argint
nașteri la termen cu medici plesnindu-ne peste fund
și dându-ne notă de trecere
serbări câmpenești după recoltarea rapiței
crescută cu produse bayer și dupont
agape frățești după sfințiri de biserici cu dumnezei plesnindu-ne peste fund
și dându-ne premergătoare să ne plimbăm bătrânii
pînă la veceul turcesc și-înapoi
mese gratuite în adăposturi de noapte unde ne furăm unul altuia pâinea
și ne sugem măduva de parcă am fi
spată de miel






NU ÎMI PASÃ
războaiele tale nu sunt războaiele mele
poveștile tale nu sunt poveștile mele pentru asta ai cimitir evreiesc
spune-le povești celor ce nu au una
nu-mi cere să-mpart cu tine alegerile
pasta de dinți plata cu ora manevrele de resuscitare
locul din dreapta din trans am-ul cu care mă-ndrept
inevitabil spre soare
sau spre soho
în căutarea unei ladyboy thai
friendly with stranger
no rush good time





de astăzi
ce mi se dă voi ține doar pentru mine
dacă vreau ca în gamela mea să fie supă de soare
atunci va fi supă de soare
dacă vreau ca pe fiul meu să-l cheme edmond
atunci va găsi el o cale să evadeze din uter
dacă vreau ca șomajul să vină la timp
atunci voi ucide poștașii greviști
dacă vreau să cobor între coapsele unei femei
ca un căutător de perle ce desface o scoică
atunci am să urc pe kasbek
mă voi lega cu atâtea lanțuri că nici descarcerarea nu le va da de capăt
și-am să aștept
ca dumnezeu să-mi ciugulească
ficatul



*



pe bibliotecă urma unui păianjen strivit
de dragostea soniei pentru raskolnikov
e singurul semn că încă mai caut oaia fantastică
în loc să completez rubrici opționale din europass-uri
ai crede că ai învățat ceva din tot ceea ce ai trăit
măcar cât să știi ce vrei să faci
ai vrea să le spui tuturor ce se întâmplă în tine
dar mâinile
afurisitele mâini
nu știu să facă altceva decât să încerce
să dea timpul înapoi





întunericul se lasă pe mine ușor
ca o doică mayașă ce-și apără pruncul de furia conchistadorilor
îmi spun că de mâine voi face lucruri nemaivăzute
poate voi salva o echipă de la retrogradare
iar în sezonul următor voi câștiga cupa și campionatul
poate voi isca o revoltă pe bounty
și rolul meu va fi jucat magistral de marlon brando
până atunci voi da nume pereților mei
nu se cuvine să las în locul meu ceva nenumit
știți și voi cât de greu e să alegi ceva ce va fi purtat
toată viața
ca o boală din naștere despre care bătrânii spun că-i un semn
că plătești pentru greșelile altora




simt tot mai des cum totul trece prin mine străin
ca-ntr-o stație de metrou londoneză
unde pasagerii nu lasă nimic la-ntâmplare
de teama unei explozii