Una din greșelile pe care școala, și prin ea societatea le face este aceea de a inocula de tineri pe oameni cu convingeri. Absolventul tipic pleacă în viață garnisit cu o serie de certitudini, din care, în realitate, unele se potrivesc, altele nu și altele se schimbă o dată cu timpul.
Un proces didactic bazat pe acumularea de răspunsuri în detrimentul deprinderii artei de a pune întrebări este probabil principala limitare actuală în eliberarea minții umane și a a adevăratului progres social.
Este, în același timp, un mod mult prea facil de a exercita nobila funcție umană a cogniției și, urmare a acestui fapt, ușor de deprins și condiționat.
Gânditul științific este extrem de bulversant pentru că impune, în primul rând formularea de ipoteze inteligente, observarea și gândirea de metode de a experimenta și critica permanentă a certitudinilor astfel rezultate. Toate acestea pot genera o atmosferă de insecuritate și de nesiguranță, un nisip mișcător al credințelor în care omului nu-i este confortabil să trăiască.
Este mult mai ușor în context să memorezi postulate, să crezi în dumnezei și să încerci să înghesui , cu ciocanul certitudinilor acumulate în mod necritic, propriile tale dorințe, proiecții și raționamente semidocte în realitate.
Eu personal găsesc intens stimulativ din punct de vedere intelectual să mă îndoiesc de toate. Fie numai pentru faptul că propriile mele convingeri îmi par mai armonioase și mai ușor de susținut dacă o fac. În plus nu am momente în care trebuie să-mi pun în suspensie întregul meu eu rațional pentru a îngurgita convingerile altora.
Nu trebuie să înghesui pe dumnezeu în realitatea cotidiană câtă vreme sensul filozofic al existenței unui bărbos imaginar, obsedat de controlul societatății umane și a acțiunii fiecărui individ nu poate face sens din perspectiva mult lărgită temporospațial a cunoașterii disponibile mie și generației actuale, spre deosebire de generațiile anterioare care au generat religiile.
Nu trebuie să cred că globalizarea este bună doar pentru că americanii ne spun că o globalizare sub patronajul valorilor, stilului de viață și armatei lor este un lucru bun. Pentru că, la urma urmei nu am de ce crede că semnificația istorică a unui imperiu, fie el cel american, poleit prin forța mediei (dar nu și din cea a analizării obiective a faptelor) în campionul democrației, progresului și civilizației este mai mare decât semnificația oricărui alt mare imperiu din istorie, cu armate, influență și tendințe globale.
Mă îndoiesc de toate convingerile pe care propaganda subtilă și profesionistă a formatorilor de opinii operând prin forța imaginii popularizate.
Nu sunt convins de încălzirea globală, de posibilitatea actuală a călătoriilor pe lună, de rolul benefic al democrației, de împărțirea popoarelor și regimurilor politice de pe pământ în rele sau bune, de corectitudinea sistemului nostru monetar global sau de existența, în mod real, a libertăților individuale.
Cred însă în orice are referințe, pot demonstra, face sens și pot interpreta.
Și cînd nu o pot face îmi pare că este OK să îmi schimb credințele.