sunt singura certitudine în care navighez dintr-o parte într-alta
față în față cu oglinda mea încolăcită în durerea de a fi și a nu fi
supravegheată cu indiscreție la cea mai mică suflare a vocii
inutil să ies din cercul vicios care îmi deformează orice mișcare
îmi trezesc ploile rămase în pivniță în așteptarea altei iubiri
alta decât aceea de a deveni depozit de praf și tunel pentru gândaci
număr picăturile care se mențin la înălțime în așteptarea unei îmbrânceli
mă las în voia unui soi de decizie fac dragoste încredințându-mă unui ritual
care-mi răscolește memoria în căutarea unor doruri vechi
exist și profit de supraviețuire lansând artificii pentru cei care în ipocrizia lor
se împiedică de imediatul evenimentului în târfele cu ifose jalnice care
se folosesc de circumstanțe orizontale - procedeu ideal pentru potolirea poftelor
am hotărât ca măsură de prevedere nimeni să nu-mi ceară nimic
în materie de cuvinte sau obligații pentru viitor
ar fi nedrept să sacrificăm
atâta nefericire și atâta implicare de masculin și feminin
tăcerile păstrate la ieșirea din pornirile pătimașe emană o liniște incredibilă
acea liniște care rămâne după ce un cineva la care ținem mult pleacă
într-un război să-și ia revanșa pentru atâtea secole de neînțelegeri
mă plictisesc necontenitele intruziuni în viața altuia
în propria mea viață
acest monstru uman care înaintează nepăsător în ziua de mâine