Azi a fost o zi în care am învățat infinitul pe degete.
Mi-am lăsat sufletul acasă,
nimeni nu a făcut nimic cu el.

Dragostea mea este un bărbat care apune odată cu soarele.

Moartea mă intuiește, îmi știe numele și se joacă.
E cel mai încântător copil și căștigă
întotdeauna. De câte ori m-a prins în brațele greșite, mi-a făcut cu ochii
și mi-a spus: mai ai timp.
Tu du-te și fă-te că trăiești, te vei crede până la lacrimi.
Apoi, vei întâlni dragostea și vei răsturna începutul în hainele tale
așa încât
totul va mirosi a proaspăt cosit după tine.