Ies prin Vamă curios să văd dacă se servește pe undeva bere atât de dimineață.
Am mare noroc. Găsesc.
Din păcate am în picioare șlapii buni, de oraș, motiv pentru care sunt constant asaltat de tineri, unii jegoși și neobișnuiți cu limbajul polisilabic, alții destul de prezentabili, dar toți având aceeași problemă - lipsa unui leu.
Pare că astăzi foarte multora le lipsește ultima sută de bani cu care ar putea înfrunta această lume mercantilă și, considerându-mă probabil apropiat ca alură unui ATM reîncarnat încearcă să mă determine să îmi exprim generozitatea până ce aceasta m-ar roade pe dinăuntru.
Întrucât ei sunt drăguți și își elaborează cererea, sunt și eu drăguț și îmi elaborez răspunsul. Cu noțiuni de algebră care accentuează faptul că pentru mine banii dați au semn și conotație negative, de estetică, în care le accentuez că pragul de frumusețe al solicitantului este mai greu de atins de către respectivul decât ar fi scuipatul pe lună, de principialitate, încercând să le explic că mi-am jurat să nu pierd bani aiurea din momentul în care am realizat că nu îi pot obține personal decât muncind.
Din păcate generația de astăzi nu are răbdare. Toți îmi întorc spatele și pleacă până să le termin discursul.
Dau totuși 5 lei unui om cu un mesaj sincer : "salvați bețivii din Vamă"