agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1141 .



letter 2 my unborn
personale [ ]
"Just know your daddy was a soldier: Me Against the World"

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [AlwaysWasIsWillBe ]

2014-07-11  |     | 



mă iubesc
nu mă iubesc
mă iubesc
nu mă iubesc
mă iubesc
nu mă iubesc


și mai înnod o venă, mai smulg o bucată de carne crescută în plus, mai ascund 2 bătăi de inimă
care îmi sunt încă străine, te contruiesc așa cum pot, după chipul și asemănarea golurilor mele din care nu am câștigat
nici un meci, nici un război, în lupta cu Dumnezeu alerg cu picioarele retezate, contruiesc cu mâinile încleștate
și cu ochii uscați de atâția oameni arizi

***

mă joc cu foarfecile printre fațade
de oameni, cad schelete, nimic nu mai mișcă, nu mai adie un suflet
o pânză, îndosariați, rătăciți în arhive, mult praf, multă greutate pe care nu o mai simt
tu lipsind

pe genunchiul lui Dumnezeu privești
cum pământul îi crește la picioare, suflete în palme la nesfârșit
cum m-am arcuit spre cer, nu înțeleg limba pe care o vorbești
așa cum tu nu înțelegi voia oamenilor
limba măcelului

***

nu
nu am fost acolo
nu am știut, nu am simțit cerul lipit de pământ, nu am simțit sudura
podul pe care te-ai strecurat

uneori în spatele coastelor mele te simt privind speriat
te simt țipând și mă dori, sunt o închisoare și mă întind peste toată argila cărnii tale
ochi gri cu margini albastre, și din albastru se continuă înlăuntrul-meu în dreptul (ne)existenței tale
apoi cele 4 camere în care ai continuat să crești și jucăriile prin care merg desculț

***

la mulți ani
la mulți ani
la mulți ani
la mulți ani
la mulți ani
la mulți ani
la mulți ani

pentru fiecare an în care lumea a devenit mai lungă fără tine

prin care ferestrele au devenit mai goale, ușile mai închise, podurile caselor mai neînsemnate
hornurile mai nestrăpunse, ciornele mai pline

tu zâmbind stângăciilor mele și
mâinii stângi care te scrie
atât de drept

atât de viu

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!