agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-07-18 | |
Într-o lume în care a devenit acceptabil să tragi cu tunul în oraș (dacă orașul este arăbesc și tunul al democrației americane), în care câteva mii de morți răi, fie ei copii, femei sau nevinovați, sunt prețuite, cel puțin la nivel mass media, mai puțin decât moartea vreunui erou american, în care este OK să faci război pe motive inventate, chiar dacă nu mai poți dezrăzboi atunci când toți s-au lămurit de înșelăciune, este mai mult decât firesc ca într-un fund de Ucraină câtiva psihopați beligeranți oligofreni să doboare un avion de călători și să posteze isprava lor pe facebook.
Sătui să tot țintească cârduri de păsări călătoare, un grup de bețivi ruși dotați cu rachete, internet și consemnul de a nu permite nici măcar unei libelule să bâzâie în văzduh au trimis spre Nirvana, Paradis și Valhalla un grup de câteva sute de nevinovați. Racheta nefiind americană și victimele nefiind arabe, știrea a ajuns în mass media mondială, alături de postarea comandantului rus, o persoană extrem de socială, în căutare de likeuri și comentarii favorabile. Continuator al filozofiei NKVDiste tradiționale, cu mottoul „vinovați, nevinovați, la rând” militarul separatist a specificat că. de acolo de unde a tras, avionul părea mai mult un punct pe cer, extrem de enervant, indistinctibil de un eventual bombardier ucrainian, navă de desant romulană sau meteorit agresând teritoriul milenar căzăcesc. Filozofia victimelor colaterale, în lumina îngăduinței aplicate de justiția și opinia publică mondială, precum și modalitatea de a ucide, devenită astăzi extrem de impersonală de când progresul tehnologic permite ucisul la distanță, sunt unele din cele mai clare semne ale imoralității veacului pe care îl trăim. Uneori tânjesc după epocile trecute în care omul, deși tot ucigaș, făcea căsăpirea cu mânuța lui, încerca să ascundă asta și nu socializa, pe cât posibil, acest aspect al firii lui.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate