când eram copil de o șchioapă
și mă jucam cu
ceilalți de o seamă
cu mine

așa se face
că
un bătrân
un boșorog cu acte în regulă
se băga și el între noi
și
nici una nici două
se apuca să ne povestească despre tot felul de chestii

noi
-draci de copii-
îl ascultam cu gurile căscate
ne uitam înfricoșați
unii spre alții
deajuns
să ni se facă pielea găină
mai ales atunci când luna
se ascundea sângerândă
pe după nori

mă copii
-zicea moșul-
cu un aer sobru
de piatră

dacă vreți să călătoriți
printre stele
ori
dacă vreți să citiți gândurile
amicilor voștri
trebuie/ credeți-mă
-așa zicea-
să construiți mașinăria
infernală

cu ea veți putea obține
orice
veți putea construi

dar
mai ales
veți afla
tot ce veți dori să aflați

e foarte simplu
-spunea-
este suficient să găsiți o oglindă gigantică
cu un diametru
cam de atât/ și brăzda cu mâinile
cerul
apoi un magnet zdravăn
pe care neapărat să-l fixați
într-un punct
încât să vă smulgă și unghiile

când zicea asta
întindea brațele în sus
privea un punct fix
și cu degetele tremurânde
într-un fel în care ai fi crezut că are o criză
fixa luna cu marginile
se concentra
rostea cuvinte magice
apoi se așeza în genunchi
și
străfulgerându-ne cu privirea
o lua de la capăt

astea să faceți rost
-dracilor-
căutați la fier vechi
vorbiți cu mecanicii de locomotivă
vedeți că drezinele
au tot
ce vă trebuie

după care/ tăcere

noi
ne uitam unii la alții
vrăjiți

moșul cu ochii
luminând
ca tăciunii
ne mângâia frunțile
apoi
pleca în noapte
căutând prin buzunare bricheta