lumea nu mai crede-n vise și în taine-întrețesute
realitatea ne aruncă din grădinile promise
cumpărăm seninul zilei cu dobândă la-împrumut
viața sună, doagă spartă, în inelul de-început

pleacă, mă îndeamnă viața, trupul tău îmi aparține
când te-oi pierde la ruletă vei face ce-i ști mai bine
lasă-ți inima acasă dacă spaime te îngână
și-n bătăile-i încete s-or strânge a somn și pace
cele două ghemotoace

***

timpul taie-n carnea nopții
paginile somnoroase
se ascund sub ursa mare
lăsând vise să se țeasă

zile albe, desfrunzite
amintiri ce-n stoluri dese
se grăbesc spre zări uitate
cuiburi triste, fără vise

viața își desface coaja
zile, ploaie de castane
vor luci a lună plină
lăsând doruri să le sfarme

din ninsori de altădată
oameni de zăpadă, oaste
apăra-vor brazi-n flăcări
și colindele sfioase

viața-n furcă se dă toarsă
fir cu noduri și suspine
ghem ce nu știe a geme
adunând visări din mine

am trecut mergând pe ape
marea dintr-un mal în altul
liniștind furia vieții
domolind tăceri în șoapte

liniștea trasă-n suveică
strânge-a viselor urzeală
țesătură de lumină
peste umbre se pogoară

am ostenit și trag a ploaie
în marea lacrimilor mele
m-aș scufunda trăgând tot cerul
și miriadele de stele

***

visele, pirați notorii, abordând vasele nopții
împletesc în funii ceața dintre spaime și orgolii

numărat, numărat, cântărit și împărțit!