Nimeni nu poate contesta că România este o țară foarte frumoasă cu o populație extrem de dotată, în fapt o mândrie pentru Europa.
Există totuși, conform unor statisticieni europeni, unele infinitesimale probleme la unii indici sociali, de altfel nu foarte importanți.
De exemplu pare că produsul intern brut pe cap de locuitor la noi este cam jumătate din cel european mediu, ceea ce, desigur, subevaluează net genialitatea capului tipic de locuitor român, necircumscrisă ideii de "produs".
Acest inconfort se datorează faptului că puțini dintre noi lucrăm, de fapt un sfert din familii nu au nici un angajat. Mă rog nu cu carte de muncă.
Eliberarea cetățenilor acestei țări de obsesia muncii, prin amestecarea tendințelor inerente ale românului către repaos, un sistem educațional capabil de a produce absolvenți capabili de nimic și politicieni obsedați de restructurarea întreprinderilor în terenuri intravilane este un mare succes național, practic miracolul românesc.
Chestia nu deranjează cine știe ce pe vreunul dintre noi deși într-o evaluare mercantilă care ignoră complet bogăția sufletească pare că suntem cea mai săracă țară europeană. Din fericire noi știm, de la școala, că, dincolo de indici sterpi ca puterea de cumpărare, numărul de locuințe fără WC sau mortalitatea infantilă tara noastră este bogată și frumoasă.
Eu nu cred că productivitatea unei nații depinde în primul rând de politician. Dacă ai amesteca suedeji printre muncitorii unei fabrici românești probabil că după câteva zile i-ai putea identifica după mormanul de produse din fața lor și lipsa halenei alcoolice de ceilalți. Totuși nu se poate nega un oarecare efect benefic al unei conduceri politice pozitive - așa că presupun că așezarea noastră durabilă în subsolul clasamentelor de europenism are ceva de-a face cu pleiada de brilianți, președinți, premieri și miniștri care ne-au condus.
Mai rămâne nedisputată frumusețea acestei țări, cu munți semeți chiar dacă întrucâtva cheliți de 25 de ani de defrișare, lacuri cu ape line străbătute de peturi multicolorate, plajele pitorești mozaicate de chistoace și coji de dovleac și spălate de valurile bogate în alge.
De obicei sunt mândru că sunt român. În zilele în care se publică astfel de clasamente însă bucuria devine de-a dreptul epileptică..