1.Simbolul creștin al crucii este nemurirea prin renașteri și avataruri repetate, sensul cuvântului este comunicarea și înțelegerea, iar rostul vieții e trăirea supusă dogmelor și conveniențelor, prin respectarea cărora se întrezărește libertatea.

2.În sufletul oamenilor mărginiți se declanșează furtuna stârnită de tumultul emoțiilor și de vertijul dorurilor, care se poate transforma în zefir prin forța spiritului divin inoculată în imanență și a cărei dimensiune este alcătuită din suma luminilor tuturor stelelor, căci fiecare om are propria stea și propria poveste a vieții.

3.Depărtarea trasează o linie existențială sinusoidală, cu diatanța măsurată de activitatea gândirii ce-și proiectează materia în ceilalți, însă iubirea o reduce la o arcuire a ființei ce dobândește flexibilitatea și fragilitatea tulpinii.

4.Timpul care trăieste în noi având echivalențe cu ființarea, se împarte într-o dimensiune a tristeții, dăinuind în lacrimă, o dimensiune a bucuriei, existând în armonia muzicii ființiale și într-o dimensiune cosmică, prin raportare la care viața omului este un fir de nisip divin.

5.Succesiunea clipelor rotunde, fără muchii ascuțite, creează armonia stărilor sufletești, în care timpul curge ușor și continuu, fără hiatusuri, pe când succesiunea clipelor cu zimți, înfipte în suflet, creează dezarmonii inducând sincope stărilor sufletești, în care timpul se depune, strat după strat, pe sensibilitatea sufletului, covârșindu-l.

6.Nimeni nu poate opri cuvintele să curgă, să le izoleze ermetic în tăcere, unele dulci ca mierea, altele amare ca pelinul, și nici cărțile să ilumineze gândirea, așa cum nimeni nu poate opri planeta să se rotească.

7.Mulțimea de cercuri din suflet au aria definită de substanța eurilor, din care se prelinge ambiția, vanitatea și egotismul, și a căror mișcare lăuntrică creează caracterul și temperamentul.

8.Viața se împarte în segmente temporale delimitate de fiindul din spațiul omogen al timpului, ce crește radial din evoluția sinelui.

9.Gândul prim este cel mai profund și cel mai puternic, el nu se poate șterge, făcând parte din structura ființială, și își prelungește conexiunile în celelalte gânduri.

10.Dincolo de realitate stă divinul sau nimicul, esența sau golul, imanența sau neantul.