pe unde lasă timpul fisuri
intră câte-o gheată desperecheată
se prinde-ntre șinele de tramvai
invulnerabilă la orice trecere
cândva s-a dăruit noroaielor cu bună știință
s-a lăsat consumată de ele
dar acum fără apăsarea tandră a piciorului
pielea i s-a încrețit în șanțuri aspre
botul i s-a desfăcut precum puiului de rechin...

astă-iarnă a primit vizita unor fulgi rebeli
și s-au topit sub limbă toți...

gheata a devenit mai largă
mai condescendentă...

din când în când
prins de curent
șiretul flutură
o exclamație retorică

”tot între șine
tot între șine”.