Din câte motive de protest ar exista pentru ieșit în stradă (sărăcia și scăderea economică permanente, corupția nestăvilită, sistem sanitar în colaps, pensii de mizerie, matrapazlâcurile din afacerile publice, politicile monopoliste, privatizările cu cântec, ineficiența sistemului de învățământ, incompetența generalizată - aș putea enumera încă o oră) pare că susținerea varanului și a unor posturi TV prin nimic remarcabile, altfel decât prin nonneutralitatea politică asumată, este nu numai inutilă (la urma urmei nici 90% din participanții la un referendum național nu au însemnat ceva semnificativ pentru Băsescu și ai lui) dar și un semn de intensă paucitate mentală.
Cât de idiot trebuie să fii să ieși la 40 de grade, duminica, în sprijinul unui securist care tocmai a fost condamnat pentru că a cumpărat marfă de 60 de milioane de la stat cu câteva sute de mii dați în rate si pentru lacheii lui plătiți? Cât de ischemic îți poate fi creierașul dacă, din atâtea strâmbăciuni din jurul nostru alegi să protestezi taman la ceea ce, în limitele în care justiția omenească nu este absolută, pare a fi un gest judiciar adecvat.
Cum poți crede că un fost securist, afacerist de venalitate dovedită, cu un discurs neclar dar demagogic și de o amploare politică nedepășind curtea din fața casei sale este în fapt marele opozant al poporului la pecingea băsistă, numai și numai pentru că dintr-o parte a banilor furați și-a făcut televiziune.
În ultimele luni pe care strigoiul de la Cotroceni le mai are ca să ne bântuie înainte de retragerea definitivă, alături de antemergătorii lui prezidențiali la ghena de gunoi a istoriei nu mai avem nevoie de Voiculescu pentru a-l înjura, după cum de fapt nu am avut nevoie niciodată.
Ce am putea face ar fi ca, prin discernământ și implicare inteligentă să evităm regenerarea acestor lighioane, sub alte nume, în viitor.
Pentru că din păcate propensitatea poporului nostru de a alege băsești și a beli ochii, ciuli urechile și deschide sufletele la tot felul de antene este infinită...