1.Cu rațiunea cercetătoare, pătrund dincolo de o realitate în care huzurește diformitatea lumii, cu credința în falsitate, cu batjocura ce flagelează bunul simț, cu zâmbetele scabroase și simulacre de lacrimi, cu timpul ce-și pierde secundele murdare în spleen.

2.Ființa oscilează între real și ireal, realul împarte viața în felii temporale prin care circulă omul rațional, iar irealul își poartă fantasmele prin anormalitate, prin care se deplasează împleticit zombii.

3.Timpul trece-n zadar, când nu ai nimic de făcut, secundele devin hiatusuri și parcă trăim într-o groapă peste care demiurgul aruncă cu neputințe și deșertăciuni.

4.Unii renunță și se complac a trăi în mizerie și blazare, alții se agață de funia întinsă de destin, încercând să transforme groapa în palat.

5.Între două umbre stă ancorată fericirea ruginită, din inciziile cărora supurează nefericirea.

6.Și dacă s-ar deschide dintr-odată cerul, ar cădea din el miriade îngeri, care ar fi văzuți nu de atei, ci de cei ce fac din viață o rugăciune către divin și care aruncă semințele credinței în semeni, din care crește, extrăgându-și seva din divin, un nou mântuitor.

7.Frumusețea unei femei ține de estetica feminină, în care cuvintele devin podoabe pe care bărbații le dăruiesc femeilor.

8.Iluzia aureolează gândul cu un simulacru seducător, pe când realitatea absoarbe greutatea din suferință, cu care apasă greu ființa, a cărei axă existențială se încovoiază.

9.Libertatea nu înseamnă că totul e permis, se multiplică în lipsa coercitivului, însă ea este încătușată de erorile iubirii și de efectele nocive ale urii, de frica de ceva nelămurit și nedeslușit, de legile nescrise făcute de stăpâni și care au efect coercitiv asupra ființei.

10.Negura întinsă peste viață fuzionează cu substanța omogenă a realității, ce-și diluează irizațiile și cuprinde fantasmele ce vestesc declinul logicii și adevărului, și blasfemiile ce dislocă existența insipidă și fadă.