dacă vrei dulceață de cireșe amare
nu mai umbla șerpuind
între viața mea și a ta
trasează-ți din priviri o linie dreaptă și urmeaz-o...
în panoplia principiilor etice
să urmezi calea cea dreaptă stă la loc de cinste...

pe la douăzeci și ceva de ani
nu știu câți își mai amintesc
avem toți un drum drept

eu am mers corect pe el contemplându-i cealaltă parte
ca pe un castel regal unde pășești
încălțat cu papuci și în vârful degetelor

până-am zărit un pui de cireș
crescut tocmai în partea care nu-mi fusese destinată
atunci am depășit linia continuă
am spart între dinți distanțele
ca pe niște castane coapte
nu toate aveau gustul bun
dar la douăzeci și ceva de ani
ce mai conta
deoarece în creuzetul tuturor posibilităților
gusturile se uniformizează oricum...


mie îmi plăceau cireșele dulci
așa că l-am udat pe al meu a crescut
până a ajuns de douăzeci și ceva de ani
ce mai conta
că cireșele îi erau amare
bune doar pentru dulceața cu care servești musafirii
în speranța că le întârzii plecările...