Prima prezentare din gardă de azi este un caz dramatic, la limita dibăciei medicale.
O domnișoară s-a prezentat acuzând faptul că, de câteva luni, de fiecare dată când iese din casă simte neobișnuit de multă căldură în plămâni.
Cu conotația că , de fiecare dată când i se întâmplă se sufocă, i se face sete și transpiră abundent.
Anamneza riguroasă a relevat faptul că aceste fenomene sunt recurente, apărând cu mici variații în aceeași perioadă a anului și, aparent, dispărând în totalitate după asfințit.
Problematica descrisă se circumscrie altor cazuri asemănătoare descrise de alții, este drept nu în cadrul atât de riguros al serviciului de gardă, existând desigur posibilitatea unei epidemii de origine necunoscute.
Mai mult, ieșind până în curtea spitalului la o țigară am perceput și eu aceleași simptome îngrijorătoare.
Venind la scurtă vreme de la cazul tulburător al unei paciente obeze, care la o investigare superficială părea mai mâncăcioasă decât o ursoaică gravidă, dar care de fapt suferea numai și numai de un disconfort epigastric păcătos, asociat cu disforie, ușoară agitație și tremurat, pe care le resimțea la 3-4 ore de la masă, simptome cedând rapid la doze moderate de șaorma și amandine, această nouă provocare medicală de astăzi mă face să mă gândesc că spectrul patologiei de urgență endocrină tinde să devină din ce în ce mai puțin tradițional.
Posibil ca în câteva luni să reapară chiar și cazurile misterioase de tremurat ce însoțesc, uenori lunile de iarnă.