Să-ți spun mica mea lighioană o poveste. Să-ți crească genele lungi și strălucitoare ca raza lunii și buzele ca miezul de strugure. Să te înalți în lumea asta cuminte și fericită. Bestie mică, tu te-ai născut când clopotul din satul bunicilor mei chema la sfânta liturghie de duminică bătrânii îmbrăcați în haine scoase din lavițe cu miros de busuioc. Era sfârșit de vară, înainte de sfânta Măria mică. Peste drumul prăfuit norii coborau grei, se isca pricină de furtună. Dar oamenii își luau umbrelele vechi din colțul de lângă sobă și se duceau la slujbă, că nu se cade să lași sfânta biserică goală, că tot Dumnezeu a lăsat pe pământ urgia apelor. Tu te-ai născut exact când ploaia aceea mare a izbit amarnic țiglele caselor și poate chiar atunci fulgerul a lovit stejarul popii de lângă malul râului. Așa îi spuneau oamenii, stejarul popii, din vremea când un fost părinte al bisericii l-a salvat de la înec pe copilul ciobanului oblu cu stejarul acela. Stejarul a luat foc și a rămas negru și trăznit în picioare. Oamenii treceau mai apoi pe drum și se închinau. Și fiindcă toate ni se trag de la Adam și Eva, am hotârât să te botezăm cu nume vechi, după lelea Frosina din grui, cea care ne aducea lapte cald și proaspăt muls de la vaca ei bălțată, fie-i țărâna ușoară. Numai că după un timp mi-a părut rău și nu-mi prea mai venea să te strig așa. Mă gândeam că la școală copiii vor râde poate de numele tău mai șui, fiindcă nu mai este în legea lumii din zilele noastre. Și cum satul nostru nu are școală, poate va da Domnul să ajungi la școala din târg și să fii oița țurcană între oițele țigăi. Ceilalți poate nu vor înțelege, dihania mamii. De aceea îți spun dihanie câteodată, ești o dihanie micuță cu unghiile micuțe și roz. Dar acum nu mai pot să îți schimb numele. Câteodată obosesc să tot deretic în casa noastră veche și eu sunt singura din sat care a venit aici de la oraș. Mi s-a lipit sufletul ca mămăliga de ceaun de drag de locul ăsta curat lăsat de Dumnezeu. Și precis e un semn de la Domnul că tu ți-ai tras sufletul pentru prima oară tocmai când tuna și fulgera. Þi-am povestit cum a fost fiindcă văd că zâmbești, puiuț, acum te las să visezi un car de jucării și bomboane în staniol până când stelele luminează în liniște peste casă. Mâine când vei deschide ochișorii ai să vezi că mama n-a uitat să îți pună smoc de spice coapte și gherghine roșii la capul patului. Dormi.