nici măcar atât
mi-am scris poemul și am curățat surplusul de sânge
am decorat literele gotice cu foiță de aur
am înțepat fiecare înfloritură cu iglița bunicii
să fie hârtia dantelată ca la cofetărie sub prăjituri
dar voi nici nu ați privit

v-am povestit de ce îmi plac vitraliile înalte din Sainte-Chapelle
sau zâmbetul aproape inuman al îngerilor de la Chartres
v-am explicat de ce Gaudi a înflorit piatra așa cum fac copiii
castele din zeamă subțire de nămol și apă de mare
am plâns pentru frumos am văzut curcubeie printre gene am întins mâinile
ca niște cârcei de iederă
ca niște guri de pui de rândunică
dar zidurile îmi alunecau printre degete
oriunde deschideam o fereastră erau alte ziduri mai reci
de parcă eram micul prinț trădat de cerșetorul lacom

și nicio scrisoare la ușă
nici măcar o inimă copiată la indigo
dintr-un prospect pentru medicamente compensate