Încă o dată acea vecină de bloc a apărut în calea mea și a început să mă agreseze verbal. A sugerat cu rea voință că eu aș fi împrumutat din nou bani de la fiica ei. Bineînțeles că nu e adevărat, nu știu ce are cu mine. Mi-a spus că e supărată pe mine fiindcă nu sunt o persoană serioasă și a repetat acest lucru de două sau trei ori. M-a acuzat în mod inexplicabil pentru mine că am un cont în bancă și de aceea am putut să îi dau înapoi datoria așa repede când mi-a făcut scandal rândul trecut așa urât. I-am explicat că nu aș fi putut ajunge la bancă și scoate banii în două minute (și nici la bacomat) și că a trebuit să împrumut bani (acei 20 de lei) de la o vânzătoare ca să îi dau înapoi. I-am explicat că niciodată nu am avut bani, ceea ce este adevărat. Doar o singură dată nu mi-am putut plăti datoria față de ea, de fapt chiar din cauza ei, nu din cauza mea, și după ce mi-am cerut iertare în genunchi cu sufletul curat, deși e vina ei, eu nu înțeleg de ce tot face scandal. Mi-am cerut iertare cu sinceritate și iată ce primesc în schimb. Am fost mereu o persoană serioasă și în ultimii 7 ani abia am avut ce mânca și am răbdat foarte mult, ceea ce mi-a distrus sănătatea, după o viață întreagă de suferință și bine față de oameni, fără nicio greșeală din partea mea. Nu înțeleg de ce această vecină, pe care am primit-o acum câțiva ani cu atâta drag în casa mea, mă urmărește cu rea voință, cu un fel de ură, în timp ce eu am fost mereu un om bun și nevinovat și mereu i-am iertat pe alții.

Ceea ce este ciudat, repet, e că eu am fost mereu un om blând și bun și m-am bucurat mult de puținele ocazii din viață când am fost între oameni, am prețuit mult fiecare om. Eu am fost doar izolată cu forța de lume, nu din cauză că aș fi schizofrenă și deci incapabilă de relații cu alții, ci doar așa cum ei izolează bătrânii să moară singuri și în sărăcie și acei bătrâni nu sunt considerați schizofreni. Eu eram tânără dar așa a fost pentru mine toată viața. Nu se pune problema de atâția ani să am bani de haine sau altele necesare, nici de mâncare nu îmi ajung. Oricum profesorii și părinții mi-au spus mereu că eu voi muri de foame fiindcă nu sunt destul de înțepată, fiindcă sunt prea « moale ». Eu de multe ori i-am ajutat pe alții, de fiecare dată când am avut ocazia, inclusiv financiar. Din puținul și lipsurile mele am dat altora cât am putut. Mă doare și acum sufletul să îmi amintesc o femeie bătrână care mi-a cerut pe stradă bani de hrană acum câteva săptămâni și eu mai aveam doar 50 de lei pentru două săptămâni. Femeia aceea era prototipul cerșetorilor din ziua de azi și semăna cu mine, cu chipul blând și trist, cu bunătate în ochi și câteva cărți vechi în mână pe care le-ar fi dat contra cost. Și eu am încercat în zadar să îmi vând albumul Van Gogh, puzzle-ul nedesfăcut, discurile de vinil și altele pe internet sau altfel. Dar când am avut bani să ajut astfel de cerșetori pe stradă, după aceea alții m-au lovit inevitabil mai rău și am avut mult de suferit. Între timp într-o seară l-am ochit pe ginerele vecinei mele rea de gură că intră la cazinoul de la parterul blocului...cine știe ce treabă o fi avut, poate nu juca, și poate în definitiv, poate că nu era el...nu mai pot spune cu certitudine.

Cu vreo 7 ani în urmă am găsit-o pe scara blocului pe această vecină, așteptând pe treptele de ciment în fața ușii apartamentului ei. Nu am răbdat să o văd așa și am invitat-o în apartamentul meu. Fiindcă am fost un om sărac nu mi-am putut permite mobilă nouă sau amenajări scumpe. Am stat cu ea în bucătărie, ea a văzut eventual că am cel mai ieftin aragaz, cel mai ieftin frigider Arctic mic și fără decongelare automată, cea mai ieftină faianță de pe piață atunci. Mi-am dat ultimii bani moșteniți pe acele amenajări ieftine, fiindcă așa cum era apartamentul înainte nu se putea locui în el. Vecina m-a întrebat despre viața mea și i-am povestit numai adevărul, că nu am dreptul să am pensie și nici să muncesc de atâția ani, că m-au chinuit părinții mult de tot și am fugit degeaba la Cluj la facultate să scap de ei…Cu toate acestea acum ea mă acuză că eu aș avea bani și chiar a inventat că aș lua pensia odată cu ea, exact așa s-a exprimat.

Doamne Dumnezeule, ce s-a întâmplat cu toată iubirea pe care am dat-o din tot sufletul celorlalți, cu tot respectul și gândul meu curat? Acum mă arde stomacul ore în șir, mă doare ficatul sau vezica biliară de nu pot dormi nopți întregi…mi se umflă picioarele zi de zi urât de tot și toate s-au agravat de sărăcie și lipsuri în ultimii ani de completă izolare. De ce Doamne? De ce nu mai sunt oamenii cu drag de dreptate și de Dumnezeu?

București, 3 septembrie 2014