agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-09-04 | |
ațipisem, poate chiar adormisem și dormeam dusă
când m-am trezit eram în brațele uriașe ale bunicii, învelită în scutecul verde cu dantelă creponată din mătase ..................................................................................................................................... afară ninge și pe varul alb al peretelui scund sălășluiește aureolată icoana mare a Nașterii Pruncului Iisus e decolorată de trecerea timpului dar mai târziu când bunica avea să-mi spună „povestea” culorile aveau să-și recapete toate nuanțele proaspete și subtile de la începuturi pe masa de alături – ia bunicii (cusută cu fir roșu și verde cu fluturași strălucitori pe care a purtat-o cândva și Mama și pe care aveam să o îmbrăc eu însămi oficial la un concurs de muzică populară, când cocoțată pe o scenă mult prea înaltă, în pantofi cu toc – primii mei pantofi cu toc – aveam să fiu, pe lângă interpretă, și prezentatoare, una cu dicție de invidiat ziceau colegele mele) de-acolo din ungherele întunecate, unde mai izbutește totuși să pătrundă din când în când câte o dâră firavă de lumină, simt mirosul pătrățelelor de zahăr tos puse (de formă) pe felia mare de pâine de casă, dospită în copaia mică din hambar și coaptă de bunica în cuptorul din pământ... cu miros de trandafiri și tufănică.... bucățele mâncate ca niște prescuri tămâiate la prima oră a dimineții pe peticul de pătură-sac așternut de bunica în bătătură lângă grădinița cu garofițe, leuștean și busuioc, care niciodată nu apuca să se usuce păpușile de porumb cu păr roșu și galben îmi mângâie fața și mă ispitesc să gust neîntârziat zeama dulce a boabelor mici închid ochii și stropii de ploaie căzuți peste nylonul din căruța trasă de doi măgăruși mă poartă pe cărările ferite privirii ce duc la via bunicii acolo, la trunchiul bătrân al nucului se deapănă necontenit povestea ... plăcinta din dovleac portocaliu curățat de bunica cu lingura și coaptă în același cuptor țărănesc inegalabil încins cu lemne aduse cu brațul de bunicul din magazia în care cândva găsisem fericită trei pisoi cu blănițe catifelate și atât de dornici de joacă .... mirosul prafului amestecat cu apă în neastâmpărul picioarelor desculțe pe ulița veche în ecoul inconfundabil al unui „ene scarloiene” momâie de neuitat din nisip și din tină cu ochi și sprâncene încropite din scrijelitul estet al unui copil cu imaginație de om mare ... bluza Mamei cu trunchiuri de copaci scrutând fără milă cerul și pierzându-se într-o lume în care doar visul curat poate să-i găsească pe deplin înțelesul bonnie M abba beatles.... ... sau poate costumașul meu cu ursuleți cafenii rivalizând cu cel al verisoarei mihaela, doar cu peștișori verzi pe care ni le etalam într-o zi de vară, când tata spăla cu... furtunul de gradină moskvitch-ul nostru cel roșu picioarele noastre măsurau cu uimire culoarea și foșnetul apei era atât de bine! ... rumegușul din drum călcat într-o seară când mergeam – în uniformă de șoim (... al patriei!) la primul spectacol din viața mea cu elefanți și șerpi ... racii din portbagajul aceluiași moskwitch pilotat de tata (spre disperarea Mamei și spre minunarea noastră a celor mici) indiferent de drum și anotimp ... umplut alteori de pepenii grași ce stăteau să plesnească și pe care îi mâncam sfredelindu-i fără milă în dinții fragezi de copii neascultători și buni, la miez de noapte când se dădeau la radio ultimele stiri ... o zi de 6 august în care glasul Hiroshima – Nagasaky mergea pe roțile de cauciuc ale unei căruțe ce ne ducea diamantul la reparat (trebuia neapărat să vedem dallasul) ... tortul din ciocolată prea amară cu floare roz cu frunze verzi pentru ziua de 13 august când întâmplător eu și sora mea ne ivisem în lumea asta la o distanță (deloc calculată matematic) de... 4 ani ... și cele 5 înghețate (la cornet) mâncate pe nerăsuflate cu ciorapii plini de mărăcini și de soarele neiertător de iulie din tava unei femei nu prea curate (după spusele Mamei) ... bâlciul și micuțele cocheterii satisfăcute (măcar parțial) cu bănuții din pușculița-măr: lănțisorul (din tinichea cu porumbel), 2 sticle de ojă una albă alta roșie, 3 inele, fiecare desigur cu piatră prețioasă... în felul ei de ruj nu mai era nevoie căci găseam în geanta Mamei o adevarată colecție de toate culorile... cu atât mai ademenitor cu câte ele sălășluiau aici de regulă cu câte un pachet de cafea naturală (nu nechezor!) și mirosea așa de frumos de îmbietor... la fel ca mărțișoarele cu gărgăriță și ghiocei din pieptul Mamei venind la bunica și eu o simțeam de departe și apoi o vedeam pe geamul cel mic cu perdeluță mov și fugeam înaintea ei... căci pe lângă mărțișoare avea Mama și buchețele de micșunele pe care bunica le așeza cu grație în minusculele noastre păharuțe de „vin cu apă”, băutura noastră de copii în rând cu adultii ... și le așeza pe fața de masă cu fetiță cu codițe negre care aduna flori în grădina inundată de albinuțe lucrătoare și de fluturi ... leagănul atârnând de grinda garajului improvizat de tata când admirată de bunica eu cântam frenetic: „fără mine fără tine/ nici iubire n-ar mai fi/ fără luncă fără stele/ pomii n ar mai înverzi” (melodie din repertoriul internațional... autohtonizată de trio express) ... și părul buclat pe care cealaltă verișoară (adriana) mi-l așeza fără feon à la Su Ellen o minune, eram chiar ea!!! ... pătura mare croșetată pe margini și care pe spatele meu era trena crăiesei zapezii ... sau poate doar bruma care acoperea discret sticlele, cioburile colorate și multe altele rămase după dărâmarea casei cumpărate de bunicul din partea tatei și pe unde mersesem pentru prima dată pe un cal alb... adevărat ... cavalul din lemn și naiul din plastic roșu-deschis adus de bunicul din partea Mamei de la „băile lui” ... poiana imensă din spatele casei pentru mine o miraculoasă junglă-a lui mowgli cu sălcii verzi cu trunchiuri groase făcute parcă pentru ursuleții din pluș care niciodată nu protestau când îi așezam acolo .......................................................................................... .... ca orice copil credeam în eternitate nici azi nu m-am schimbat prea mult |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate