mă cheamă matilda
hidra de apă dulce
înmugurind primăvara
în gândurile fântânarului...
el aruncă ghiocul
trupul meu naște
matilde mai mici
îmi bronzez avatarii
la sfeșnicul lunii...
port pancarta de gât
sunt femeie cu ora
de-asta fericirea
mă costă puțin
o țigară un espresso
cât un fir de oțel
între noapte și zi
când privirea se-așază
pe floarea cucutei
o crește amarnic...