agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 907 .



Bun rămas, Doina Doru!
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [IleanaPB ]

2014-09-25  |     | 



Nu știu cum să leg cuvintele și nici cu ce să suflu peste ele. Doina nu mai este printre noi. A plecat acolo unde mi-am imaginat că o văd (din prima clipă în care am aflat vestea), având chipul acela frumos și luminos - între două aripi de înger.
Am cunoscut-o cu mulți ani în urmă, în casa unor prieteni, alături de Igor Antip. M-a fascinat. Viața ne-a apropiat deși timpul a stat mereu între noi. Cu încăpățânarea lui de-a trece repede.
Se bucura de fiecare clipă și nu mi-a reproșat vreodată că ne vedem rar. Vorbeam mult la telefon și ne promiteam anotimpuri împreună. Alegeam poeme, povesteam filme, pregăteam scenarii și niciodată nu-mi imaginam că toate acestea, atât de curând, aveau să rămână doar în gândul meu. Uneori, dacă treceau mai multe zile și nu o sunam, mi-era teamă că mă va certa. Dar răspundea la telefon atât de senin încât spaima mea se risipea și-i spuneam cât de minunată este. Chiar dacă în forul meu secret bănuiam că ar fi vrut să fie altfel.
Îmi zicea "puiu" când eram tristă și-mi ținea degetele în palma ei mică. Uneori, când plecam de la cabinet, seara, târziu, opream mașina în dreptul blocului, cobora și vorbeam până când luna amețea de povești.
A fost o ființă specială. Și ...dacă aș putea să dau viața înapoi, aș înghesui timpul real într-un colț și-aș "scrie" altul, mai generos, pentru ea. Dar...întotdeauna este prea târziu când gândim că ar fi putut să fie altfel.
Scriitorul din Doina este cunoscut. Jurnalistul din ea a fost cunoscut, văzut, apreciat. Dar omul din ea l-a lăsat să fie ghicit, cu adevărat, doar de cei care au înțeles-o.
Cu o zi înainte de a pleca dintre noi, am vizitat-o la spital. I-am dus, în loc de lalele, pe care le iubea mult, floarea soarelui și trei flori sălbatice, lila. Le-am așezat, cu grație, sub privirea ei, să-i fie soare pe drum...

Ileana Popescu Bâldea
25 septembrie 2014

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!