Veneția toată iese-n stradă
inundând podurile, piețele și fundăturile
mii de glasuri drese, guturale
care mai neliniștit, care mai somnoros
se-împletesc într-o zumzăitoare întrebare:
ce s-a-ntâmplat?
dar ce masca goala, fără suflet
poate descifra răspunsul
pe care nici o gura nu l-a rostit încă
pe canale și canale grande
alaiul Ei trece
întunecând zarea cu
spaimele ei

pe vremea când canalele musteau de cadavre
vocea mea avea greutate și cuvintele zburau care încotro
lepădându-se de carnea tare
mult prea sălbatică
și necizelată
încet, încet,
limba mea a-învățat să mestece
și răspunsurile suculente se-amestecau cu saliva
lăsându-se absorbite
digerate în tăceri
rareori mai salivam câte o replica
fără putere de convingere
mustul răspunsurilor
transformat
o alchimie limfatică
se depunea în țesut adipos
răsturnându-mă
mereu și mereu în altă formă
grețos de moale


modul meu de a descrie
una storia morbosa
a eșuat