dragă vere!
cei mai mari dușmani ai românilor sunt.....românii!
prin temnițele comuniste, cei care-i chinuiau pe românii bucuroși de lumină ...erau români . acest demers de viață are roțile bune și azi, funcționează ca un ceasornic ...unul în care mari mase de oameni duc dumicatul zilei la gură având mâinile murdare de sângele distanței din care ciugulesc cu fiecare ocazie - potrivind astfel generația de mâine
a fi nobil în românia nu este decât apucătura celor inconștienți ca iubitori de țară
un nobil nu se vinde și nu stă la gardul democrației ca să numere țațele ce vor naște la termen cârdășia
a fi normal în românia este un spectacol la care asistă deopotrivă și vânatul și vânătorul - ei vor ronțăi cumine din popcornul câștigat la tombolă , vor zâmbi, se vor pupa unul pe altul urmând ca în cea mai cruntă și totală tăcere, când somnul adoarme prin rodii...urmând îmbrățișarea totală! ceea ce este însă un paradox este că nici vânătorul și nici vânatul nu se pierd glonțuluil sau morții din care mai rup câte o felie ci...se contopesc aducând în lume ...neputința!
depărtarea de sine a unui gând aduce în polonicul cotidianului o altă stare: este grupa mare a celor care stau în așteptare, a căldiceilor, din presă, din direcția agricolă, de la comandamentul de stat al funcționarilor, de la liga profesionistă a bășinoșilor care au trăit toată viața doar din mica cacofonie a ciupelilor, desigur a afaceriștilor, a patronilor de aer care au pus în punga familiei atât cât să respire făra ca punga să mai facă...poc!
cei mai mari dușmani ai românilor sunt...românii!
dragă vere!
află despre mine că sunt bine sănătos ceea ce îți doresc și ție
am primit vederea aia de la tine pe care încă mai sunt urme de slăninuță, ceapa...ceapa distanțelor din care încă mai curge o lacrimă
să știi dragă vere că pe aici pe la noi abia de mai găsești prin arhive poze cu nadia comăneci cu năstase și hagi, cu toma caragiu și dem rădulescu, jean constantin și aurelian andreescu ...să știi dragă vere că se au început să se tocească toate amintirile pe care le-am tot pus la micul dejun celor străini...străini de noi și de sânge!
dragă vere,
ce mai e prin satul meu? vin alegerile vere și iar se umple plosca din patrie cu țuiculiță iar vor sta la uscat pe sârma pe care înșiram eu stelele de pe cer atunci când eram micuț....iar vor pune oamenii mari izmene și parfumuri turcești, ori bilete spre sovata...vai!
mulțumesc dragă vere pentru că ești în viață, că ești fericit și că în jurul tău lumea se descurcă pupând crucea fiecărui gând pe care îl ține de rezervă atunci când îl vinde pe Domnul ...
...când demnitatea își face...cruce!

florian silișteanu, poet român
12 octombrie, sacramento - usa, 2014
www.radioteiubesc.com