Una din constatările a peste 25 de ani de activitate profesională este legată de încrederea deosebită pe care femeia în general, pacienta în particular o are pentru ecografie.
Nu vreau să afirm că uneori bărbații nu exagerează rolul și semnificația acestei metode de vizualizare a interiorului trupului lor, dar, probabil datorită faptului că principalul set de organe de binele căruia masculul tipic se îngrijește sunt convenabil așezate și îndeobște pregătite unei examinări directe, greul populației care asigură amortizarea investițiilor financiare ale ecografiștilor sunt de gen feminin.
Convinse că în lumea de lumini și umbre ale sonarului adaptat la om se poate discerne cu claritate și altceva decât dimensiuni, gâlme și fluxuri sanguine, cohorte de femei îngrijorate de disconfortul din gât, însoțind interacția cu bețivul, întârzierea de o zi a menstruației, în lunile cu 31 de zile, sau acumularea nepermisă de grăsime în ciuda restrângerii la doar o ciocolată pe zi se năpustesc să se înghesuie în holurile spitalelor și policlinicilor în speranța că, demascate, în organele lor interne se vor găsi cauze de îngrijorare și compătimire.
Față de bărbat care în esența lui știe că drumul spre sănătate nu trece nici pe la ecografist și nici prin farmacie, ci presupune reducerea băuturii, fumatului, fripturilor, pierderii nopților și a alergatului după femei, doamnele noastre consideră că fiecare fior, bolboroseală, disconfort sau bufeu are o cauză vizibilă la microscopul ecografiei, tratabilă cu prafuri, tincturi, pilule, injecții sau ceaiuri de la plafar.
Față de masculul care îmbătrânește cu conștiința caracterului sexy al burticii în dezvoltare, a aspectului șarmant al cheliei ce mușcă din frizura în grizonare sau de semnificația clinteastwoodiană a unor eventuale riduri pe față, femeia petrece un sfert din timp, de la 20 de ani, vânând cu lupa sau cu oglinda orice riduleț , pieliță sau fir de păr care i-ar putea evoca evoluția spre starea de babă.
Exact cum scrutarea unui chilot masculin umplut excesiv nu poate oferi vreo garanție privind vivacitatea balaurului încovrigat sub bumbac, nici ecografia nu poate să arate decât în mică măsură dacă un organ sau altul e funcțional, ci doar să sugereze că lucrurile ar putea fi satisfăcătoare.
Dar, în percepția mea, drama nu e nici măcar asta, ci faptul că, după o astfel de investiție în ecografie, femeia plesnind de sănătate, practic favorită la a atinge secolul următor, deși cu prețul băgării în mormânt a două- trei generații de medici, dorește, ca rezultat al fotografiilor rezultate să primească și bilet de voie de la felcer să poată să se dezlănțuiască în farmacie. Undeva în planul secund văd, de fiecare dată, un bărbat nevinovat încălzind motorul în pregătirea căutării frecției, pilulelor sau fiolelor necesare.
Desigur nu doresc să minimalizez rolul real al ecografiei și numeroasele aplicații pe care aceasta o poate avea la mulți oameni bolnavi.
Dar, ca și la un bidiviu de rasă și este important nu numai să se beneficieze de un călăreț pe măsură ci și să poată alege cursele potrivit și nu îndemnat permanent să are și să balige-n casă.
Eu am trecut prin viață până acum fără a fi curios de modul în care arată organele mele interne. Aș fi putut să îmi fac ecografii zilnic și aș fi făcut-o cu siguranță dacă aș fi știut că măcar una din ele mi-ar putea arăta că beau prea puțin, fumez la mișto și-ar trebui să mănânc mult mai mult.