orașul acesta are case
cu acoperișuri în pământ...
noaptea soarele se-ascunde
printre păpușile oarbe din poduri
iar la răsărit curge prelins
în gherghef de lumină
pe scări pe sub uși
până-n încăperi subterane
unde zmeii credinței stau răpuși
sub cearșaful tăcerii pătat...
orașul acesta e plin de nebune
una singură- Tibi Poruski- duce
în două geamantane grele
cântece de leagăn ale lumii
armonizând din mers game minore...
ea desenează-n podul palmei
continentele cuvintelor moarte...
când întinde mâna spre tine
Tibi Poruski cerșește un gând
unde să încapă pruncul acela
care n-a mai avut timp să se nască...