diminețile găseam
în cutia poștală
umbra unui copil...
aproape că o învățasem
pe dinafară
trecea strada
cu mine de mână
mixa scrâșnetul roților
în refrene de odă
când eram tristă
lega câinii primejdiei
lângă snopii de soare
se maimuțărea
mergea de-a bușilea
trăgând după sine
o jucărie bizară
cu cifru
căreia unii îi spun fericire...
se ridica doar
ca să-mi arate harta
cu beculețele aprinse
despre care povestea
că sunt inimile
altor umbre...

în dimineața aceasta
cineva a spart
cutia poștală
umbra s-a risipit
în tot cartierul
au ciugulit-o
păsările de noapte
au ascuns-o în buzunare
cerșetorii murdari
au vândut-o samsarii...

mie mi-a rămas
jucăria totem...