am venit
cel care va urma
nici el n-a găsit un răspuns la nenorocita de întrebare
,,de ce trebuie ca voi
părinții mei să fiți așa
de când m-am născut eu’’
ce puteam să-i explic
dacă de ani de zile în loc de cofetărie
ne întâlnim numai în curtea spitalului
ceea ce mă face să cred că Domnul în marea lui milostivire
a închis toate cofetăriile din lume numai și numai pentru noi
cofetăria unde ne-am sărutat prima dată a devenit depozit de arme
sau ceva la fel de dubios deși este o casă –mausoleu
pe cât de veche și dărăpănată scoasă
din primul film cu șarlot în care ai râs
și am spus ,,jur iubire mitică curată magică
metafizică & hermeneutică
pentru că modelul meu absolut de poet
este hermes trismegistul’’
dorindu-mi să fiu un poet la fel
pe atunci totul părându-mi-se
extrem de simplu ca și cum ai bea o cană de apă rece
de aceea mi-am declarat
un sigur viciu adevărat
literatura care-mi ține loc de viață
curios dl. d. d. cu ochii lui
albaștri-metalici neînnoptați
a înțeles să ne lege unul de celălalt
ca și cum ne-ar fi pus de mâini cătușele
mai înainte de toate celelalte știind în fond
comedia literaturii cum se petrece
n-a mai apucat să ne cunune
după cum uitase și cine suntem
cum ne-am cunoscut printre vechi manuscrise
și atât de multe foi încât mecanicul de tren
a spus că tot trenul nu le poate descifra înțelesul
pentru că ,,voi nu sunteți ca noi’’
mai spun că viața noastră nu a fost la fel cu a celorlalți
nu a existat moment în care să nu ne-ntrebăm
în loc de ce vom face azi& mâine & poimâine
care este cel mai mare psihiatru din lume
cum putem scăpa de ura lumii în care trăim
cum putem să ne luăm viața de la zero
cum putem fi fericiți & PATETICI
după ce –ntreg universul parcă s-a prăbușit peste noi
ca-n filmul cu șarlot declanșând războiul
în loc să aducă pacea și liniștea viața noastră
fiind mai mult o limită a îngerului
care ține orașul în viață nu știu
dacă ți-o reamintești pe tipa de la cia
care singură fiind lipea invitații la cartofi prăjiți la phoenix
numele-i începea cu literele de la numele lui lenin
de-atunci viața în orașul nostru pașnic aproape burghez
s-a schimbat până la a deveni pustiu
vinerea sâmbăta & duminica
puținii trecători care-i înlocuiesc
aparent pe locuitorii get-beget
știu
că pentru noi în afară de florile gândului
nimic nu mai contează