agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-11-19 | |
mi se părea fără logică zero. eram prea tânăr.
în mine preamultul nu-l accepta și cum ar fi putut când tu iritată mi-ai zis: să știi că toate pornesc de la zero! ieșiserăm de la întâlnirea cu Ion Alexandru, Pituț, Livescu, Genaru. erau pe val. noi, provinciali timorați, i-am ascultat în tăcere. tu ai citit "ieșirea din alb" eu "samsariduc" în maniera lui Tzara, ritmată, rimată, ce aparent nu spunea nimic dar, în cunoașterea cheii, spusă actoricește cu puseuri de iureș, accentuări prin silabisire, pauze, chicoteli, solemne punctări, mă rog, le-a plăcut. ți-a plăcut și ție că mi-ai șoptit: vreau să vorbim. nemuritori. în părculețul bisericii armenești sub castani, pe bancă, în guruit de porumbei, ciripeam. cum am ajuns la zero nu știu dar îmi amintesc gura ta făcută rotundă. vezi, mi-ai spus, tăcută e zero. pruncul când vine-o deschide: uaaa,uaaa... și-acum fii atent,(ți-ai smucit într-o parte o buclă rebelă și ți-ai înfipt privirile în privirile mele. mărunțică-mi spuneam, de unde atâta putere? atunci am văzut că ochii tăi scăpărători erau de un negru adânc ca fără pupile.)spuneai: care-i primul sunet ce iese din gura până atunci mută a pruncului? un U al doilea,A. te-ntreb, și m-ai împuns repetat cu degetuțu în piept,nu-i așa că-i supremul mister că el deschide cu zeroul guriței șirul tuturor numerelor și-ncepe alfabetul? ochii tăi străluceau. în ei întrevedeam infinitul. în camera ta de la demisol m-ai servit cu cafea. voit țâfnoasă m-ai întrebat: de ce în parc ai râs când am spus că gura rotundă și mută e zero? cum să fie nimic cu buzele tale pline, rozii, apropo, am zis,sunt și dulci, moi și fierbinți? ai pălit: zău, noi nu suntem întregi... zeroul tău cu al meu s-au atins gustând în sărut infinitul.un alt zero al tău l-a primit pe unu al meu făcându-ne întregi, nebuni, fericiți o vară întreagă. vară nebună mâncată de timp. zvârliți de viață cât colo, demult gura mea e un zero,demult gura ta e un zero...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate